2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELL s.n. Colină artificială formată de către ruinele unor așezări antice. [< fr. tell < cuv. arab].

Tell (Cristian) m. general și om de Stat, făcu parte din guvernul provizoriu dela 1848 și fu apoi în două rânduri ministru al instrucțiunii publice (1816-1884).

Tell (Wilhelm) m. 1. erou legendar al Elveției, unul din capii revoluțiunii care liberă patria sa de sub jugul Austriei (1307); 2. titlul unei celebre drame de Schilîer.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tell, Tel/oae, -ul v. Pantelimon V C 1.

Das ist Tells Geschoß! (germ. „Aceasta-i lovitura lui Tell!”) – replică din piesa Wilhelm Tell a lui Schiller (act. IV, sc. 3). O săgeată țîșnită dintr-un tufiș îl străpunge pe tiranicul pîrcălab Gessler drept în inimă. După această precizie uimitoare, el ghicește de îndată cine-i țintașul: „Săgeata asta e-a lui Tell!” Expresia s-a încetățenit, spre a recunoaște autorul după măiestria lui specifică. LIT.

Mărul lui Tell – Wilhelm Tell a fost legendarul erou național al Elveției în războiul de independență împotriva împăratului Albert al Austriei (1308). Refuzînd – spune legenda – să-l salute pe guvernatorul imperial Gessler, Tell a fost condamnat de acesta să tragă cu arcul într-un măr așezat pe capul copilului său. El a trecut cu succes prin această primejdioasă încercare și, de atunci, „mărul lui Tell” a devenit simbolul unei reușite bazate pe o mare iscusință. Vezi și: Das ist Tells Geschoß! LIT.

Intrare: Tell
nume propriu (I3)
  • Tell
Intrare: tell
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tell
  • tellul
  • tellu‑
plural
  • telluri
  • tellurile
genitiv-dativ singular
  • tell
  • tellului
plural
  • telluri
  • tellurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tell, tellurisubstantiv neutru

  • 1. Colină artificială formată de către ruinele unor așezări antice. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.