TEC²(A)-/TECI-, -TECIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke)

tecă¹ sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) teică / Pl: teci, tece / E: lat theca, ger Theke] (Reg) Caiet (1).

~tecă⁴ [At: DN³ / S și: -thecă / E: it -teca, fr -thèque] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Colecție (2). 2 Depozit (4). 3 Custodie (3). 4 Dulap¹ (1).

teică³ sf vz tecă¹

-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificația „colecție”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris și -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke].

-THECĂ v. -tecă.

-TECĂ elem. „dulap, cutie”, „colecție”. (< fr. -théque, cf. gr. theke)

TECI- elem. tec²(a)-.

-TECIU elem. tec²(a)-.

TECĂ s. v. caiet.

tecă s. v. CAIET.

TECA- „conceptacul, teacă”. ◊ gr. theke „cutie, casetă, teacă” > fr. théca-, engl. id., germ. theka- > rom. teca-. □ ~for (v. -for), adj., care poartă teci; ~spor (v. -spor), s. m., spor închis într-un conceptacul.

-TECĂ „receptacul, capsulă, teacă, colecție”. ◊ gr. theke „cutie, casetă” > fr. -thèque, it. -teca, germ. -thek > rom. -tecă.

TECI- „teacă”. ◊ L. theca „învelitoare, teacă” > fr. théci-, engl. id. > rom. teci-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă teci; ~form (v. -form), adj., în formă de teacă.

-TECIU „receptacul, capsulă, lojă”. ◊ gr. theke „cutie, casetă” > fr. -thécium, germ. id., engl. id. > rom. -teciu.

Teca v. Tecla 4.