craiță sf vz cratiță

CRĂIȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creiță s. f.] – Crai + suf. -iță.

CRĂIȚĂ ~e f. (diminutiv de la crăiasă) 1) Fiică a craiului. 2) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vâzdoagă. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria purpurie pe deasupra și galbenă-aurie pe dedesubt. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~iță

crăiță s. f., g.-d. art. crăiței; pl. crăițe

CRĂIȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vâzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscută, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

CRĂIȚĂ s. v. cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.

TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.

Gamolepis tagetes DC. Specie care înflorește vara. Flori dispuse în capitule cu diametru de 2 cm (cca 15 sepale concrescute pînă la mijloc), cele radiale galbene sau portocalii îndoite în exterior, cele ale discului galbene-închis sau portocalii. Frunze penate, în ambele părți cu cîte cca 9 lobi liniari, cu vîrf bont. Uneori la rîndul lor lobați. Plante anuale.

Tagetes erecta L. Specie originară din Mexic, înflorește vara-toamna. Flori galbene sau galbene-oranj, dispuse în capitule cu diametrul de 10 cm, solitare, lung-pedunculate, reunite în corimbe, florile marginale peste 10, ligulate, femele, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Frunze opuse, penat-sectate, cu lobi eliptici, lanceolați cu marginea dințată. Plantă anuală, erbacee, tulpină de 15-75 cm înălțime, viguroasă, erectă, ramificată.

Tagetes lucida Cav. Specie originară din Mexic, înflorește vara-toamna. Flori aurii sau portocalii, dispuse în capitule terminale, reunite în corimb, fiecare capitul cu 2-3 flori radiale, mari. Frunze opuse, uneori alterne, întregi, lanceolate, serate, lucioase. Plantă erbacee, anuală, pînă la 0,50 m înălțime, erectă, cu miros de anason.

Tagetes patula L. Specie originară din Mexic. Înflorește vara-toamna. Flori aurii cu maro- roșcat sau maro-catifelat, cu margini galbene, dispuse în capitule solitare, cca 5 cm diametru, lung-pedunculate, foliolele involucrului concrescute și ascuțite. Florile radiale femele, ligulate (peste 10), cele centrale hermafrodite, tubuloase. Frunze glabre sau opuse, penat-sectate, cu laciniile liniar-lanceolate, serate. Plantă erbacee, anuală, formează tufe compacte pînă la 0,60 m înălțime, erecte, ramificate de jos, aromate. Ramuri patente, deseori cu reflexe violete sau roșii maronii.

Tagetes tenuifolia Cav. (syn. T. singata Baril.). Specie originară din Mexic. înflorește vara-toamna. Flori numeroase, galbene sau portocalii, dispuse în capitule mici și înguste, cele marginale ligulate, galbene-șofran sau galbene-portocalii, în număr de 5, la bază cu o maculă purpur-maro-roșiatică, cele tubuloase galbene. Frunzele opuse sau alterne, mici, penat-sectate, cu laciniile mari, înguste, dințate. Plantă erbacee, anuală, cu creștere sub formă de tufă ramificată, pînă la 0,70 cm înălțime.