craiță sf vz cratiță

CRĂIȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl.; art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creiță s. f.] – Crai + suf. -iță.

CRĂIȚĂ ~e f. (diminutiv de la crăiasă) 1) Fiică a craiului. 2) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vâzdoagă. 3) Ciupercă comestibilă cu pălăria purpurie pe deasupra și galbenă-aurie pe dedesubt. [Sil. cră-i-] /crai + suf. ~iță

crăiță s. f., g.-d. art. crăiței; pl. crăițe

TAGETES L., CRĂIȚE, OCHIȘELE, VÎZDOAGE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 32 specii, erbacee, anuale, ramificate, cu miros destul de puternic, tulpină erectă, robustă. Frunze opuse sau alterne, penate, foarte rar întregi, fără stipele. Flori galbene, portocalii, brune- închis sau cu pete roșii-maro, dispuse în capitule mari, solitare și lung-pedunculate, reunite în corimbe, foliolele involucrului așezate pe un rînd, concrescute între ele pînă spre vîrf, florile marginale ligulate, femele, fertile, cele centrale tubuloase, hermafrodite. Papul format din scvame scurte.

CRĂIȚĂ s. (BOT.; Tagetes erecta și patula) vâzdoagă, (reg.) boance (pl.), bofte (pl.), budiană, ocheșele (pl.), săscută, schilculițe (pl.), țigăncușe (pl.).

CRĂIȚĂ s. v. cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.