subprodus sn [At: DN² / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: sub¹ – + produs cf fr sous-produit] Produs obținut în procesul de fabricație a altui produs Si: produs secundar.

SUBPRODUS s.n. Material obținut în procesul de fabricație al altui material: produs secundar. [Pl. -se, -suri. / < sub- + produs, după fr. sous-produit].

SUBPRODUS s. n. 1. produs în procesul de fabricație al altui produs. 2. produs de calitate inferioară. (după fr. sous-produit)

subprodus s. n. Produs de tip inferior ◊ „Arta decorativă e considerată adesea ca un subprodus al artei majore.” Cont. 13 XII 63 p. 2. ◊ „Acesta este cazul filmului «Torino negru»: un fabricat oarecare, un subprodus artistic.” Săpt. 7 XII 73 p. 6. ◊ „Dificultățile în receptarea dramaturgiei ca literatură provin, desigur, și din cantitatea relativ mare de subproduse și chiar de maculatură care obscurizează peisajul.” R.lit. 22 III 79 p. 1. ◊ „Contrar a ceea ce se crede uneori, distrugerea progresivă a pădurilor tropicale este un subprodus al sărăciei [...]” I.B. 30 X 85 p. 4; v. și Cont. 14 V 73 p. 5, Sc. 18 VI 75 p. 4, Cont. 18 VII 75 p. 12, Sc. 11 XI 79 p. 5; v. și roman-foileton (din sub- + produs, după fr. sous-produit; FC II 230, 231, 232, 265, 268; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

SUBPRODUS ~e n. Produs secundar obținut în procesul de fabricare a produsului principal. /sub- + produs

subprodus s. n., pl. subproduse

subprodus s. n., pl. subproduse

subprodus s. n., pl. subproduse

SUBPRODUS s. produs secundar.