2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor.

SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor.

sopor sns [At: CORNEA, E. I, 21/31 / E: fr sopor] (Înv) Stare patologică manifestată prin somn adânc și greu.

SOPÓR s.n. (Med.) Stare de somnolență vecină cu coma. [< fr. sopor, cf. lat. sopor].

SOPÓR s. n. stare de somnolență patologică în care contactul cu ambianța se face dificil, fiind întrerupt de perioada de somn. (< fr., lat. sopor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOPORU DE CÂMPIE, sat în com. Frata, jud, Cluj, menționat documentar în 1213. Aici au fost descoperite un cimitir daco-roman din sec. 2-3 și o importantă așezare daco-romană din sec. 5.

Intrare: Soporu
Soporu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sopor
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sopor
  • soporul
  • soporu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sopor
  • soporului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sopor

  • 1. medicină Stare patologică de somnolență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: