3 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

Semele f. Mit. mama lui Bachus.

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. seme.

sem sn [At: SCL 1968, 238 / Pl: ~e / E: fr sème] (Lin) Unitate minimală de semnificație care nu se realizează niciodată independent, ci numai ca trăsătură componentă a unui semem Si: componentă semantică, trăsătură semantică.

SEM, seme, s. n. (Lingv.) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. – Din fr. sème.

SEM s.n. (Lingv.) Semantem. ♦ Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. [< fr. sème, cf. gr. sema].

SEM s. n. (lingv.) fiecare dintre țesăturile semantice care intră în alcătuirea unui semem. (< fr. sème)

SEM seme n. lingv. Unitate minimă de semnificație care nu se realizează independent, ci numai în componența unui semem. /<fr. seme

sem V. sînt.

Ortografice DOOM

sem s. n., pl. seme

*sem s. n., pl. seme

sem s. n., pl. seme

Jargon

SEM s. n. (< fr. sème, cf. gr. sema – semn): (în terminologia analizei semice) unitate minimală de semnificație, totdeauna realizată în interiorul unei configurații semantice, a unui ansamblu denumit semem (v.). S. este o trăsătură semantică distinctivă (pertinentă) a unui obiect denumit.

Enciclopedice

Semele, fiica lui Cadmus și a Harmoniei. A fost iubită de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionysus. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către aceasta să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea sa zeiască. Stăpînul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerată și a murit (v. și Dionysus). Mai tîrziu ea a fost luată din Infern de către fiul ei și dusă în Olympus.

SEMELE Kunth, SEMELE, fam. Liliaceae. Gen care are o singură specie: Semele androgyna (L.) Kunth (syn. Ruscus androgynus L.). Plantă originară din I. Canare. Liană, cca 18 m înălțime, cu lujeri lungi, ramificați, ramurile laterale poartă 2 rînduri de cladodii opuse, ovat-ascuțite, pieloase, pe care sînt așezate florile în buchet, semiglobuloase, marginea cu 6 lobi mici, îndepărtați, 6 stamine concrescute, formînd un tub scurt și lat, ovar cu 3 loji, stil cu 3 stigmate. Fruct, bacă galbenă-albicioasâ cu 1-2 semințe.

Thyone, denumire purtată de Semele după ce a fost dusă de către fiul ei în Olympus (v. Semele).

Sem, primul fiu al lui Noe, strămoșul popoarelor semite.

Intrare: Semele
Semele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Semele (gen de plante)
Semele (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Semele
Intrare: sem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sem
  • semul
  • semu‑
plural
  • seme
  • semele
genitiv-dativ singular
  • sem
  • semului
plural
  • seme
  • semelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sem, semesubstantiv neutru

  • 1. lingvistică Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui semem. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: semantem
    • 1.1. Unitate semantică minimă care permite definirea unui sens. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.