4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Scutari n. 1. sau Școdra, oras în Albania; pe lacul cu acelaș nume: 36.000 loc.; 2. sau Iskiudar, oraș în Turcia pe Bosfor, față în față cu Constantinopole: 70.000 loc. Situațiune admirabilă, moschei frumoase, grădini superbe.

scutar1 sm [At: CIHAC, II, 335 / V: (îvr) ~tieriu / Pl: ~i / E: slv скооутарь] 1 Cioban care îndeplinește diverse sarcini în administrarea, conducerea etc. unei stâni Si: (înv) scutaș. 2 (Îrg) Stăpân (1). 3 (Reg) Cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4 (Reg) Persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.

scutar2 sm [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 87 / V: ~iu / Pl: ~i / E: lat scutarius] 1-8 (Înv) Scutier (1-8). 9 (Rar) Slujitor bisericesc care poartă prapurii.

SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrația stînei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.

SCUTÁR,2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele. M. I. CARAGIALE, C. 156.

SCUTÁR2, scutari, s. m. (Rar) Scutier. – Lat. lit. scutarus.

SCUTÁR1, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrarea stânei; căpetenia ciobanilor. – Slav (v. sl. skotarĩ).

scutar m. ciobanul care conduce stâna: cârligu-i de scutar POP. [Slav. SKOTARĬ, cioban (din SKOTŬ, vită)].

scutár m. (vsl. skotarĭ, proprietar de turmă, d. skotŭ, vită, care vine d. got. skatis, vită, avere, banĭ, germ. schatz, comoară. D. rom. vine mgr. skutários, ngr. skutéris, alb. skotér. Cu lat scutarius, scutier, n’are legătură). Vechil (intendent) saŭ șef de tîrle care îngrijește de hrana și îmbrăcămintea cĭobanilor și ține socotelile și dă samă stăpînuluĭ luĭ. V. strungar 1 și bacĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scutár (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scutár2, scutári, s.m. 1. (înv.) scutier. 2. (reg.) slujitor bisericesc care poartă prapurii.

scutár1, scutári, s.m. 1. (înv. și reg.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; baci, scutaș. 2. (înv. și reg.) stăpân. 3. (reg.) cioban care nu plătește întreținerea oilor sale la stână. 4. (reg.) persoană care supraveghează tăiatul și transportul buștenilor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SHKODER (SHKODRA sau SCUTARI), oraș în NV Albaniei, situat în apropierea țărmului SE al lacului cu același nume, între râurile Buenë la V și Drin la E; centrul ad-tiv al districtului omonim; 82,4 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. metalurgiei neferoase (sârmă de cupru), mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului (mobilă) și a tutunului, sticlăriei, textilă, pielăriei și încălțămintei, cosmeticii (săpun) și alim. (ulei de măsline, conserve de pește ș.a.). Piață pentru cereale, tutun, fructe, struguri, animale, lână ș.a. Fortăreața Rozafat, ridicată de venețieni în sec. 15; catedrală romano-catolică; moschee. Fundat de traci; a fost capitala Iliriei în milen. I î. Hr., cu numele Scodra, și apoi colonie romană (c. 168 î. Hr.). Stăpânit de venețieni (1396-1479), turci (1479-1913) și de austrieci (1916-1921).

Intrare: Scutari
Scutari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scutari
scutari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scutar (baci)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutar
  • scutarul
  • scutaru‑
plural
  • scutari
  • scutarii
genitiv-dativ singular
  • scutar
  • scutarului
plural
  • scutari
  • scutarilor
vocativ singular
  • scutarule
  • scutare
plural
  • scutarilor
scutieriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scutar (scutier)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutar
  • scutarul
  • scutaru‑
plural
  • scutari
  • scutarii
genitiv-dativ singular
  • scutar
  • scutarului
plural
  • scutari
  • scutarilor
vocativ singular
  • scutarule
  • scutare
plural
  • scutarilor
scutariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scutar (baci) scutieriu

  • 1. Cioban însărcinat cu administrația stânei; căpetenie sau vătaf peste ciobani.
    exemple
    • Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160.
      surse: DLRLC
    • La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692.
      surse: DLRLC
    • Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

scutar (scutier) scutariu

etimologie: