SCUTAR¹, scutari, s. m. Cioban însărcinat cu administrația stînei; căpetenie sau vătaf peste ciobani. Iovan Sîrbul e scutarul de toamnă: el ține răbușul. SADOVEANU, O. L. 160. La moșie că-l punea Și scutar că și-l făcea. TEODORESCU, P. P. 692. Cîrligu-i de scutar Nu-i de alun nici de stejar, Ci de aur tot săpat Cu pietre scumpe lucrat. ALECSANDRI, P. P. 202.