opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIȚUI, șițuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.

șițui vt [At: DDRF / Pzi: ~esc, (reg) șițui / E: șiță1] (Reg; c. i. clădiri, garduri etc.) A acoperi cu șiță1 (1) Si: a șindrili.

ȘIȚUI, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.

ȘIȚUI, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi, a înveli o casă cu șiță. (Refl. pas.) Harnici, de omenie... așezați, strîngători, curțile noastre le îngrădirăm, casele se șițuiră. DELAVRANCEA, S. 227.

A ȘIȚUI ~iesc tranz. (case) A acoperi cu șiță. /șiță + suf. ~ui

șițuĭésc v. tr. Munt. Acoper cu șiță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șițui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiesc, 3 sg. șițuiește, imperf. 1 șițuiam; conj. prez. 1 sg. să șițuiesc, 3 să șițuiască

șițui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șițuiesc, imperf. 3 sg. șițuia; conj. prez. 3 să șițuiască

șițui vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. șițuiesc, imperf. 3 sg. șițuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șițuiască

Intrare: șițuire
șițuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șițuire
  • șițuirea
plural
  • șițuiri
  • șițuirile
genitiv-dativ singular
  • șițuiri
  • șițuirii
plural
  • șițuiri
  • șițuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șițui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șițui
  • șițuire
  • șițuit
  • șițuitu‑
  • șițuind
  • șițuindu‑
 singular plural
  • șițuiește
  • șițuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șițuiesc
 (să)
  • șițuiesc
  • șițuiam
  • șițuii
  • șițuisem
a II-a (tu)
  • șițuiești
 (să)
  • șițuiești
  • șițuiai
  • șițuiși
  • șițuiseși
a III-a (el, ea)
  • șițuiește
 (să)
  • șițuiască
  • șițuia
  • șițui
  • șițuise
plural I (noi)
  • șițuim
 (să)
  • șițuim
  • șițuiam
  • șițuirăm
  • șițuiserăm
  • șițuisem
a II-a (voi)
  • șițuiți
 (să)
  • șițuiți
  • șițuiați
  • șițuirăți
  • șițuiserăți
  • șițuiseți
a III-a (ei, ele)
  • șițuiesc
 (să)
  • șițuiască
  • șițuiau
  • șițuiră
  • șițuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șițui, șițuiescverb

  • 1. regional A acoperi cu șiță o casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Harnici, de omenie... așezați, strîngători, curțile noastre le îngrădirăm, casele se șițuiră. DELAVRANCEA, S. 227.
etimologie:
  • Șiță + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.