3 definiții pentru șițuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘIȚUI, șițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu șiță o casă. – Șiță + suf. -ui.
A ȘIȚUI ~iesc tranz. (case) A acoperi cu șiță. /șiță + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șițui vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. șițuiesc, imperf. 3 sg. șițuia; conj. prez. 3 sg. și pl. șițuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: șițuire
șițuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
șițui, șițuiescverb
- 1. A acoperi cu șiță o casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Harnici, de omenie... așezați, strîngători, curțile noastre le îngrădirăm, casele se șițuiră. DELAVRANCEA, S. 227.
-
etimologie:
- Șiță + sufix -ui. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.