self sn [At: ENC. TEHN. I, 133 / Pl: ~uri / E: eg self] (Fiz; iuz; șîs bobină de ~) 1-2 Bobină (1-2).

SELF s.n. (Anglicism) De unul singur, singur, propriu, însuși. ◊ Bobină de self (și s.n.) = bobină folosită în telegrafia fără fir, constituind rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. // Element prim de compunere savantă, echivalent cu auto-. [ Pl. -furi. / < engl. self].

SELF¹- elem. „el însuși”, „auto”. (< fr. self-, engl. self)

SELF² s. n. 1. singur, propriu, însuși. ♦ bobină de ~ (și s. n.) = bobină în telegrafia fără fir, rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. 2. (biol.) individualitatea unui organism în raport cu tot ce îl înconjură. (< engl. self)

șelf sn [At: LTR² / Pl: ~uri / E: ger Schelf] (Ggf) 1 Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. 2 Platformă continentală.

SCHELF s.n. v. șelf.

ȘELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de țărm și povîrnișul continental; platformă continentală. [Scris și schelf. / < germ. Schelf].

ȘELF s. n. regiune a fundului bazinelor oceanice între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. (< germ. Schelf)

ȘELF ~uri n. Continuare a uscatului în apele mării sau ale oceanului; platformă continentală; platou continental. /<germ. Schelf

șelf s. n., pl. șelfuri

șelf s. n., pl. șelfuri

șelf s. n., pl. șelfuri

șelf, (engl.= offshore, shelf) → platformă continentală.

SELF s. v. bobină.

self s. v. BOBINĂ.

ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.

ȘELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.