sântion sm [At: LB / V: ~ioan, (reg) sâmt~, sin~ / P: ~ti-on / E: sânt + Io(a)n] 1-2 Două sărbători creștine celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie.

sântioan^[1] sm vz sântion

FLOAREA-LUI-SÂNTIÓN s. v. drăgaică, sânziană.

floarea-lui-Sântion s. v. DRĂGAICĂ. SÎNZIANĂ.

pita-lul-Sîntion s. v. ROȘCOVĂ.

sântión s.m. (pop.) numele a două sărbători creștine (Sf. Ion) celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie.

Sântión, (Sântiuăn), s.m. – (rel.) Numele unei sărbători creștine celebrate în 7 ianuarie (Sf. Ion), cu care se închid sărbătorile de iarnă: „În ziua de Sântion se face vergel, la feciorii pe care-i cheamă Ion sau Simion” (Memoria, 2001: 24). ♦ (onom.) Sântioan, Sântionean, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sânt + Ion (MDA); cf. lat. Sanctus Iohannes (DER).

Sântión, s.m. – Numele unei sărbători creștine celebrate în 7 ianuarie (Sf. Ion), cu care se închid sărbătorile de iarnă: „În ziua de Sântion se face vergel, la feciorii pe care-i cheamă Ion sau Simion” (Memoria 2001: 24). – Din sânt + Ion.

sântion, numele popular a două sărbători creștine, celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie.

Sîntioana, Sîntion v. Ioan IV A 2.