7 definiții pentru sântion
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sântion sm [At: LB / V: ~ioan, (reg) sâmt~, sin~ / P: ~ti-on / E: sânt + Io(a)n] 1-2 Două sărbători creștine celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie.
sântioan[1] sm vz sântion
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
pita-lul-Sîntion s. v. ROȘCOVĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sântion s.m. (pop.) numele a două sărbători creștine (Sf. Ion) celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sântion, (Sântiuăn), s.m. – (rel.) Numele unei sărbători creștine celebrate în 7 ianuarie (Sf. Ion), cu care se închid sărbătorile de iarnă: „În ziua de Sântion se face vergel, la feciorii pe care-i cheamă Ion sau Simion” (Memoria, 2001: 24). ♦ (onom.) Sântioan, Sântionean, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sânt + Ion (MDA); cf. lat. Sanctus Iohannes (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sântion, s.m. – Numele unei sărbători creștine celebrate în 7 ianuarie (Sf. Ion), cu care se închid sărbătorile de iarnă: „În ziua de Sântion se face vergel, la feciorii pe care-i cheamă Ion sau Simion” (Memoria 2001: 24). – Din sânt + Ion.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
sântion, numele popular a două sărbători creștine, celebrate una la 7 ianuarie, iar cealaltă la 24 iunie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |