3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.

respect sn [At: EUSTATIEVICI, I. 48/14 / V: (Trs; înv) reșp~, (nob) reștept / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr respect, lat respectus, -us, mg respektus, ger Respekt] 1 Stimă. 2 Onoare. 3 (Îe) A ține (pe cineva) la (sau în) – A ține pe cineva la distanță. 4 (Îae) A nu lăsa pe cineva să devină familiar. 5 (Îae) A pune (pe cineva) la ~ A impune cuiva o atitudine respectuoasă. 6 (îae) A pune pe cineva la punct. 7 (Îae) ~ele mele Formulă de salut. 8 (Rar; lpl) Semn de stimă, de considerație. 9 (Însoțit de determinări în genitiv) Respectare (1). 10 Atenție față de cineva sau ceva Si: grijă (5), menajare, respectare (1). 11 Respectare (2). 12 (Înv) Luare în considerație Si: considerent (1). 13 (Îlav) În tot ~ul (sau în toate ~ele) Din toate punctele de vedere Si: întru totul. 14 (Îlpp) În ~ul cuiva (sau a ceva) sau cu ~ la... În ceea ce privește... Si: în privința..., față de ... 15 (Îvr) Termen cu care se amână plata unei datorii. 16 (Tip; îs) Foaie de ~ Fila care rămâne adesea albă la circulare și la alte imprimate.

RESPÉCT s. n. Atitudine și sentiment de deferență dictat de stima, considerația, cinstirea sau prețuirea acordată unei persoane (mai rar unui lucru). Își trase din cap cușma și înălță doi ochi cuminți, plini de o sfială ș-un respect nemărginit. SADOVEANU, O. VI 359. Pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decît lucrurile de care n-are nevoie să roșească. REBREANU, R. I 254. Toată lumea în drum îl saluta cu respect. BART, E. 339. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (în) respect = a ține pe cineva la distanță; a nu-l lăsa să devină prea familiar. Radul știa a ține în respect pe... vecini. NEGRUZZI, S. I 106. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă; a pune la punct, v. punct. Respectele mele, formulă de salut. Înainte de plecare, trec să depun respectele mele la picioarele amfitrioanei. C. PETRESCU, C. V. 198. Respectele mele nepoatei matale! IBRĂILEANU, A. 143. Te îmbrățișez din tot sufletul, alăturînd pentru dama ta respectele mele. La GHICA, A. 599. – Formă gramaticală: pl. art. (în expr.) respectele.

RESPÉCT s.n. Deferență; stimă, cinste, venerație (pentru cineva). ♦ A ține (pe cineva) la respect = a ține (pe cineva) la distanță. [Cf. fr. respect, lat. respectus].

RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de considerație, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență. ♦ a ține (pe cineva) la ~ = a ține (pe cineva) la distanță. (< fr. respect, lat. respectus)

RESPÉCT respecte n. Sentiment sau atitudine de înaltă stimă față de o persoană; cinste; considerație; deferență. ◊ A pune pe cineva la respect a face pe cineva să se poarte respectuos; a pune la punct pe cineva. A ține pe cineva la respect (sau la distanță) a nu-i permite cuiva să se poarte prea familiar. Cu tot respectul (sau respectele mele) formulă de salut, exprimând o deosebită considerație. /<fr. respect, lat. respectus

respect n. 1. considerațiune pentru cineva; 2. pl. omagii de politeță: respectele mele.

2) *respéct și -éz, a v. tr. (lat. respectare; fr. respecter. V. inspectez). Stimez, onorez, am considerațiune: a respecta bătrîniĭ. Las în pace, nu turbur: a respecta somnu cuĭva. Fig. Cruț: moartea nu respectă pe nimenĭ. V. refl. Îmĭ țin demnitatea.

1) *respéct n., pl. e (lat. respectus, d. respicere, a privi în apoĭ. V. a-spect, specie). Stimă, deferență, considerațiune, sfială: respectu fiilor față de părințĭ. Pl. Omagiĭ, salutărĭ respectuoase: respectele mele, domnule! A ține pe cineva în respect, a-l face să nu te atace de frică.

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța; a nu tulbura, a nu deranja. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

respecta [At: MARCOVICI, C. 124/19 / V: (nob) reștepta (Pzi: reștept) / Pzi: respect, (înv) ~tez / E: fr respecter] 1 vt A simți și a manifesta respect (1) față de cineva sau ceva Si: a cinsti (1), a onora, a stima, (înv) a respectălui (1), a respectarisi, a respectui. 2 vt A ține seama de... Si: a nu neglija. 3 vt A acorda atenția cuvenită Si: a nu neglija. 4 vt A cruța pe cineva sau ceva Si: a nu vătăma. 5 vt A nu tulbura. 6 vr A nu face nimic ce ar fi sub demnitatea sa. 7 vt A nu se abate de la o lege, o dispoziție, un angajament, un principiu etc. Si: a nu încălca, a se supune, a urma, (înv) a respectălui (2).

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva; a cinsti, a stima. Toată lumea te respectă. DUMITRIU, N. 127. Artistele îl iubeau și-l respectau pe maestru, care le ocrotea și le învăța să cînte. BART, E. 366. ♦ A ține seama de..., a acorda atenția cuvenită; a nu neglija. Eu vă respect durerea ce viața vă-nconjoară. BOLINTINEANU, O. 19. Să respectăm armonia limbei, să ne conducem de notele ei melodioase și să ne ferim de tot ce ar produce cacofonii în concertul ei. ALECSANDRI, S. 55. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea, a nu face nimic care ar fi sub demnitatea sa. ♦ (Glumeț) A cruța (pe cineva, mai rar ceva), a nu vătăma. Curios... hingherii îl respectară [pe cățel]. GALACTION, O. I 308. 2. (Cu privire la contracte, angajamente) A ține întocmai, a nu se abate de la... Se trezește obștia cu citație... subt cuvînt că nu ți-a respectat la vreme contractul. C. PETRESCU, Î. II 208. Respecți tu jurămîntul de-a o lua soție? ALECSANDRI, T. II 160.

RESPECTÁ vb. I. tr. 1. A avea respect față de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-și păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respéct. / < fr. respecter].

RESPECTÁ vb. I. tr. 1. a avea respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ a ține seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-și păstra demnitatea. (< fr. respecter)

A RESPECTÁ respéct tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu respect; a stima. 2) (condițiile unui contract, prevederile legii etc.) A îndeplini întocmai. ~ prescripțiile medicului. /<fr. respecter

A SE RESPECTÁ mă respéct intranz. A ține la autoritatea sa. /<fr. respecter

respectà v. 1. a avea respect: respectați pe părinții voștri; 2. a avea considerațiune pentru: a respecta durerea cuiva; 3. a cruța: moartea nu respectă pe nimeni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

respect s. n., pl. respecte (în: ~le mele)

respect s. n., pl. respecte (în expr. respectele mele)

respéct s. n. (pl. respecte în expresia respectele mele)

respecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. respect, 2 sg. respecți, 3 respectă; conj. prez. 1 sg. să respect, 3 să respecte

respecta (a ~) vb., ind. prez. 3 respectă

respectá vb., ind. prez. 1 sg. respéct, 3 sg. și pl. respéctă, perf. s. 1 sg. respectái

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESPÉCT s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. politețe.

RESPECT s. 1. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, stimă, trecere, vază, (livr.) condescendență, deferență, reverență, (înv. și reg.) seamă, (reg.) prețuială, (Mold.) lefterie, (înv.) laudă, socoteală, socotință, (grecism înv.) sevas, (înv. fam.) baftă, (fig.) credit. (Se bucură de mult ~.) 2. ascendent, autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (În ochii lor se bucură de un ~ suveran.) 3. cuviință, decență, politețe, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (O atitudine plină de ~.)

RESPECTÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. ține. 3. a îndeplini, a onora, a ține, (pop.) a păzi. (Și-a ~ învoiala.) 4. a urma. (A ~ prescripțiile medicului.)

RESPECTA vb. 1. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a prețui, a stima, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toți îl ~ în mod sincer.) 2. a ține, (înv. și pop.) a cinsti, (pop.) a păzi, (înv.) a feri, a observa, a veghea. (A ~ o datină, un obicei.) 3. a îndeplini, a onora, a ține, (pop.) a păzi. (Și-a ~ învoiala.) 4. a urma. (A ~ prescripțiile medicului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

respéct s. n. – Stimă. Lat. respectus (sec. XIX). – Der. respecta, vb., din lat. respectare; respectabil, adj., din fr. respectable; respec(u)os, adj., din fr. respectueux.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RESPECT. Subst. Respect, respectare, stimă, onoare, considerație, sevas (grecism înv.), apreciere, prețuire, aprețuire (înv.), cinste, cinstire, onoare, venerație, venerare, reverență, deferență, condenscendență, politețe. Respectabilitate, onorabilitate (rar). Amabilitate, gentilețe; obsecviozitate (livr.). Reverență, închinare, închinăciune (înv.), plecăciune, temenea; compliment. Salut. Stimabil (azi fam. sau ir.), venerabil. Adj. Respectuos, plin de respect, plecat, deferent, condescendent, reverențios, amabil, gentil, politicos, cuviincios, ceremonios, curtenitor, îndatoritor, obsecvios (livr.). Respectat, stimat, apreciat, prețuit, cinstit (înv.), onorat. Respectabil, stimabil (azi fam. sau ir.), onorabil, venerabil. Onorific, de onoare, onorar (înv.). Vb. A respecta, a stima, a considera, a avea considerație, a aprecia, a prețui, a aprețui (înv.), a cinsti, a da cuiva cinstea cuvenită, a onora, a venera. A respecta, a se stima, a se cinsti. A fi respectat, a fi stimat. A se înclina, a se închina, a se pleca, a face o plecăciune, a se temeni (rar). A saluta, a aclama. Adv. Cu respect, cu stimă, cu venerație; (în mod) respectuos. V. admirație, formule de salut, politețe, reputație, salut, servilism.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.

MAXIMA DEBETUR PUERO REVERENTIA (lat.) datorăm copilului cel mai mare respect – Iuvenal, „Satirae”, XIV, 4. Părinții își îndeplinesc îndatoririle de educatori ferindu-l pe copil să vadă sau să audă gesturi sau vorbe necuviincioase.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ține (pe cineva) la respect expr. a ține (pe cineva) la distanță, a nu(-l) lăsa (pe cineva) să devină prea familiar.

Intrare: respect
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respect
  • respectul
  • respectu‑
plural
  • respecte
  • respectele
genitiv-dativ singular
  • respect
  • respectului
plural
  • respecte
  • respectelor
vocativ singular
plural
Intrare: respecta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • respecta
  • respectare
  • respectat
  • respectatu‑
  • respectând
  • respectându‑
singular plural
  • respectă
  • respectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • respect
(să)
  • respect
  • respectam
  • respectai
  • respectasem
a II-a (tu)
  • respecți
(să)
  • respecți
  • respectai
  • respectași
  • respectaseși
a III-a (el, ea)
  • respectă
(să)
  • respecte
  • respecta
  • respectă
  • respectase
plural I (noi)
  • respectăm
(să)
  • respectăm
  • respectam
  • respectarăm
  • respectaserăm
  • respectasem
a II-a (voi)
  • respectați
(să)
  • respectați
  • respectați
  • respectarăți
  • respectaserăți
  • respectaseți
a III-a (ei, ele)
  • respectă
(să)
  • respecte
  • respectau
  • respecta
  • respectaseră
Intrare: reșpect
reșpect
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

respect, respectesubstantiv neutru

  • 1. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Își trase din cap cușma și înălță doi ochi cuminți, plini de o sfială ș-un respect nemărginit. SADOVEANU, O. VI 359. DLRLC
    • format_quote Pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decît lucrurile de care n-are nevoie să roșească. REBREANU, R. I 254. DLRLC
    • format_quote Toată lumea în drum îl saluta cu respect. BART, E. 339. DLRLC
    • chat_bubble A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Radul știa a ține în respect pe... vecini. NEGRUZZI, S. I 106. DLRLC
    • chat_bubble A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înainte de plecare, trec să depun respectele mele la picioarele amfitrioanei. C. PETRESCU, C. V. 198. DLRLC
      • format_quote Respectele mele nepoatei matale! IBRĂILEANU, A. 143. DLRLC
      • format_quote Te îmbrățișez din tot sufletul, alăturînd pentru dama ta respectele mele. La GHICA, A. 599. DLRLC
  • comentariu Forma de plural (articulat) nu se folosește decât în expresie (?). DOOM 2
etimologie:

respecta, respectverb

  • 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cinsti stima antonime: disprețui
    • format_quote Toată lumea te respectă. DUMITRIU, N. 127. DLRLC
    • format_quote Artistele îl iubeau și-l respectau pe maestru, care le ocrotea și le învăța să cînte. BART, E. 366. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se respectă unul pe altul. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Eu vă respect durerea ce viața vă-nconjoară. BOLINTINEANU, O. 19. DLRLC
      • format_quote Să respectăm armonia limbei, să ne conducem de notele ei melodioase și să ne ferim de tot ce ar produce cacofonii în concertul ei. ALECSANDRI, S. 55. DLRLC
      • 1.1.1. reflexiv A-și păstra demnitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. A nu păgubi; a nu tulbura, a nu deranja. DEX '09 DLRLC
      sinonime: cruța
      • format_quote glumeț Curios... hingherii îl respectară [pe cățel]. GALACTION, O. I 308. DLRLC
  • 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se trezește obștia cu citație... subt cuvînt că nu ți-a respectat la vreme contractul. C. PETRESCU, Î. II 208. DLRLC
    • format_quote Respecți tu jurămîntul de-a o lua soție? ALECSANDRI, T. II 160. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.