RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretă carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

recif sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~e / E: fr récif] (Glg) Acumulare calcaroasă de organisme (corali) formată în mările calde.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stânci submarine, clădite de organisme (corali, alge etc.) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. [Pl. și: recifuri] – Din fr. récif.

RECIF, recife, s. n. (Geol.) Formație de stînci submarine, clădite de organisme (corali, alge, scoici, melci etc.) care secretă carbonat de calciu și care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde.

RECIF s.n. Formație de stînci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig].

RECIF s. n. formație de stânci submarine rezultată din scheletele calcaroase ale unor organisme ce trăiesc în colonii. (< fr. récif)

RECIF ~e n. geol. Stâncă calcaroasă formată din rămășițele organismelor acvatice în mările calde și puțin adânci. ~ coralier. /<fr. récif

*recíf m. și n., pl. e (fr. récif, d. sp. ârrecife, șosea, care vine d. ar. ar-recif). Geogr. Șir de stîncĭ la suprafața măriĭ (ca pe coasta Calvadosuluĭ, în Francia).

recif s. n., pl. recife

recif s. n., pl. recife

recif s. n., pl. recife

recif, pl. recife

RECIF CORALIER INELAR s. v. atol.

recif, (engl.= reef) corp litologic de natură calcaroasă, masiv sau stratificat, generat de org. bentonice fixate (corali, stromatoporide, alge calcaroase, lamelibranchiate, pachiodonte, briozoare) în ape calde, limpezi, puțin adânci (în general până la 60 m), oxigenate. V. și atol, barieră recifală, bioherm, biostrom, toltrii. (D.G.)

RECIFE [resífe], oraș în NE Braziliei, centrul ad-tiv al statului Pernambuco (din 1823), situat la gura de vărsare a fl. Capibaribe în Oc. Atlantic, extins și pe ins. Santo Antônio; 1,4 mil. loc. (2003). Port și bază navală. Aeroportul Guararapes. Veche și mare piață a zahărului. Ind. chimică, de prelucr. a metalelor și lemnului (mobilă), textilă, pielăriei și încălțămintei, hârtiei și alim. (zahăr). Rafinărie de petrol. Universitate (1946); Universitate catolică (1951); Universitate agricolă (1954). Teatru de amatori; Teatru popular; Conservator de muzică; Orchestră simfonică. Muzeu de artă populară; Muzeul trestiei de zahăr. Biserica Sf. Duh (1688), în stil rococo. Centru turistic (supranumit „Veneția Braziliei” datorită numeroaselor canale și poduri). Fondat în 1535 de navigatorul portughez Duarte Pereira Coelho, devastat de englezi (1595), ocupat de olandezi în perioada 1630-1654 (care l-au numit Mauritzsad), capătă statut independent în 1709 și de oraș în 1823. Vechea denumire: Pernambuco.

RECÍF (< fr.; arab. ar-rasif „dig”) s. n. ~ coralier (sau de corali) = acumulare calcaroasă biogenă formată în mările calde (la peste 20°) în locuri cu ape limpezi și puțin adânci (de obicei, sub 50 m), actualmente întâlnită în zona tropicală (foarte extinși în V Oc. Pacific, în Oc. Indian, în Marea Roșie și în M. Caraibilor), alcătuită în cea mai mare parte din schelete de corali, îndeosebi madreporari (hexacoralieri), uneori și de echinoderme, foraminifere, moluște. Constituie o comunitate biotică extrem de complexă, oferind adăpost pentru numeroase specii de alge, actinii, pești viu colorați, spongieri ș.a. După forma și dispoziția lor, se întâlnesc: r.c. marginali (litorali), r.c. barieră și r.c. inelari (atoli). În prezent puternic periclitați din cauza poluării apelor marine și recoltării coralilor în scopuri comerciale. În vederea ocrotirii lor, s-au constituit rezervații marine: Marea Barieră de Corali (care se extinde pe c. 2.000 km la E de continentul australian, constituind cel mai mare sistem de r. de corali din lume, în care sunt incluși și c. 250 de atoli), rezervația ecosistemului r. de corali din Hawaii, Parcul Național Biscaye la SE de pen. Florida.