râlă² sf [At: I. BRĂESCU, M. 70 / S și: rălă / Pl: ? / E: ns cf ger Rille] (Reg) Șanț mic Si: scurgere, rigolă.

râlă¹ sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) 1 Minciună. 2 Calomnie. 3 (Fig) Om nemernic.

râlă⁴ sf vz rână

râlă f. Mold. V. rână: se pune într’o râlă jos lângă foc CR.

LIRĂ², lire, s. f. Unitate monetară în Cipru, Egipt, Liban, Malta, San Marino, Siria, Turcia. ◊ Liră sterlină = unitate monetară în Marea Britanie. – Din it. lira.

liră² [At: GOLESCU, P. 407/6 / V: (reg) râlă, rilă / Pl: ~re / E: it lira] 1 (Urmat de determinări care indică țara unde a fost emisă sau metalul din care a fost făcută) Unitate monetară de bază, de aur sau de argint, folosită în diferite țări și în diferite epoci. 2 (Îs) ~ sterlină (sau, înv, ~ sterling, stirlingă) Unitate monetară principală în Marea Britanie, egală cu douăzeci de șilingi. 3 (Îas) Monedă care reprezintă lira sterlină (2).

râgă sf vz rână

râmnă¹ sf vz rână

rână sf [At: DDRF / V: (reg) râlă, (reg) râmnă (Pl: râmnuri), râgă, râznă, rună / Pl: -ne, (reg) -ni / E: ml ren, renis] 1 (Reg; lpl) Mușchii din regiunea renală Si: șale. 2 Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omensc Si: coastă (11), latură, șold. 3-4 (D. oameni; îljv) Într-o (sau pe o) ~ Culcat (sau aplecat) pe o parte, cu partea de sus a corpului sprijinită într-un cot. 5-6 (D. oameni; Îal) Ridicat în picioare, cu corpul puțin îndoit. 7-8 (D. animale; îal) Culcat pe o latură. 9 (D. obiecte; îlav) într-o (sau pe o) ~ înclinat într-o parte Cf: pieziș, strâmb, șoldiu.

râznă² sf vz rână

rună sf vz rână

LIRĂ², lire, s. f. Numele mai multor unități monetare principale întrebuințate în diferite țări și epoci. ◊ Liră sterlină = unitate bănească principală în Marea Britanie. – Din it. lira.

LIRĂ², lire, s. f. (Urmat uneori de determinări care arată țara unde a fost emisă moneda) Numele mai multor unități monetare întrebuințate în diferite epoci în țări diferite. Liră sterlină. Liră italiană. ▭ Tot să-i fi rămas bătrînului din atîta zdruncin zece mii de lire turcești. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. Bani o mulțime și fel de fel, unii cam ca galbănul, alții ca lira otomană. SLAVICI, O. I 335. – Variantă: (regional) rîlă (STANCU, D. 381) s. f.

RÎLĂ¹ s. f. v. rînă.

RÎLĂ² s. f. v. liră².

RÎNĂ s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a se ridica», «a se lăsa», «a sta») Latura dreaptă sau stîngă a corpului omenesc. V. coastă, șold. Botea doarme la stupină, Cu capul pe-o rădăcină, Cu paloșul pus pe mînă, Cu durda pe lîngă rînă. TEODORESCU, P. P. 604. ◊ (Mai ales în loc. adv., rar, în loc. adj.) Într-o (sau pe o) rînă = (culcat sau aplecat) pe o parte (uneori cu partea de sus a corpului rezemată într-un cot); (în legătură cu obiecte) înclinat, strîmb. Curțile ca maidanele, fără împrejmuiri sau cu gardurile într-o rînă. PAS, Z. IV 47. Moșneagul tot strîmb sta, într-o rînă. SADOVEANU, O. I 336. Mă ridic într-o rînă și privesc în jurul meu. CAMIL PETRESCU, U. N. 287. Stam într-o rînă Sub un stejar. IOSIF, V. 83. Baba s-apleacă pe o rînă. CARAGIALE, O. III 54. ◊ Fig. Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît. TOPÎRCEANU, S. A. 25. – Variantă: (Mold.) rîlă (C. PETRESCU, Î. II 42, SADOVEANU, O. L. 221, CREANGĂ, P. 131) s. f.

LIRĂ² s.f. Denumirea mai multor monede străine din trecut și de astăzi. [< it. lira].

LIRĂ² s. f. unitatea monetară a unor țări (Cipru, Egipt, Irlanda, Italia, Liban, Siria, Sudan, Turcia). (< it. lira)

LIRĂ² ~e f. Unitate a sistemului monetar în unele țări. ~ italiană. ◊ ~ sterlină unitate monetară în Marea Britanie. /<turc., it. lira

RÂNĂ f. (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. ◊ Într-o (sau pe o) ~ a) întins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat într-o parte; strâmb; înclinat. /<lat. ren, renis

liră f. monedă turcească de aur în valoare de 22 fr. și 70 bani. [Turc. LIRA, monedă de aur în valoare de 100 piaștri = it. LIRA].

rână f. coastă, lature: îl găsi la umbră culcat pe o rână PANN. [Mold. râlă: origină necunoscută].

2) líră f., pl. e (it. lirà, d. lat. libra, o măsură de greutate și de capacitate; fr. livre. V. litră, livră, nivel). O monetă turcească de aur care, pînă la 1916, valora 22 de francĭ și 78 de banĭ și alta englezească care valora 25,22. În Italia, numele franculuĭ. V. sterlină și pol 1.

rîlă, V. rînă.

rînă f., pl. inuz. ĭ (lat. *rena, pl. neutru îld. renes, rinichĭ, șale, coastă, d. ren, rênis. V. rinichĭ). Numaĭ în într’o rînă, pe o coastă: ședea culcat într’o rînă. – Și rîlă (nord) și rună (Cov.).

1) rúnă, V. rînă.

liră (instrument muzical; monedă) s. f., g.-d. art. lirei; pl. lire; simb. (lira sterlină) £, (lira turcească) TL

rână s. f. (mai ales în expr.)

liră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lirei; pl. lire; (liră sterlină) simb. £

rână s. f.

liră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lirei; pl. lire

rână s. f.

rână (întro rână).

LIRĂ STERLINĂ s. (înv.) suverian.

RÂNĂ s. v. coardă.

LIRĂ STERLINĂ s. (înv.) suverian.

rînă s. v. COARDĂ.

liră (lire), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră.

rînă (rîne), s. f. – 1. Coastă, latură, șold. – 2. Flanc, parte. – Var. Mold. rîlă. Probabil lat. rēn (Philippide, Principii, 147; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 685; Pușcariu 1462; S. Pop, Dacor., VI, 394; Byck-Graur 41; Candrea), cf. it., sp. rene, fr. rene, fr. rein, port. rim. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din sl. runo „piele de miel” (Cihac, II, 312, care face din rîlă un cuvînt separat, der. din pol. rynna „canal”, cf. Conev 60); din lat. *olana „cot,” cf. alb. ljërë (Giulea, Dacor., III, 562-67); din gr. ώληνῆ, lat. ulna (Giuglea, Dacor., XI, 106).

râlă⁴ s.f. (reg.) liră.

râlă³ s.f. (reg.) minciună, calomnie.

râlă² s.f. (reg.) șanț mic, rigolă.

£, simbol pentru liră sterlină.

LÍRĂ² (< it.) s. f. Unitate monetară în Cipru, Irlanda, Italia, Jamaica, Liban, Libia, Malawi, Nigeria, Egipt, San Marino, Siria, Sudan, Turcia. ◊ L. sterlină = unitate monetară în Marea Britanie.