3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODGÓRIE, podgorii, s. f. 1. Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță-de-vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. și: podgoríe] – Din sl. podugorije.

PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. – Podgorie + suf. -iu.

PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. – Podgorie + suf. -iu.

podgorie sf [At: CORESI, EV. 493 / A și: podgorie / V: (îrg) potg~, (reg) ~gor sn / Pl: ~ii / E: slv подъгориѥ] 1 (Înv) Regiune de la poalele unui deal sau ale unui munte. 2 Zonă întinsă, situată, de obicei la deal, cultivată cu plantații masive de viță de vie, rar, cu livezi Si: (reg) viet. 3 (Pex) Plante cultivate pe podgorie (2).

podgoriu, ~ie a [At: ALECSANDRI, POEZII, 205 / Pl: ~ii / E: podgor(ie) + -iu] (Asr; d. terenuri, regiuni) Care este acoperit cu vii.

PODGÓRIE, podgorii, s. f. 1. Regiune întinsă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță de vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă. 2. (Înv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. și: podgoríe] – Din sl. podŭgorije.

PODGÓRIE, podgorii, s. f. Regiune cultivată cu vii, care cuprinde, de obicei, mai multe plaiuri (avînd fiecare o caracteristică proprie). În apusul plin de flăcări și de aur, șerpuiau podgoriile și livezile cu pruni. GALACTION, O. I 266. Dincolo, în celelalte văi, pe celelalte povîrnișuri, din celelalte podgorii, atîta nepotolită înveselire și atîtea chiote de cules străbat pînă în tihna acestei văgăuni dosite! C. PETRESCU, S. 14. Spre apus, se-ntinde podgoria cea vestită a Aradului, un lung șir de dealuri acoperite cu vii. SLAVICI, O. II 90.

PODGORÍU, -ÎE, podgorii, adj. (Neobișnuit) Acoperit de vii, bogat în podgorii. Merg alții la Suceava. Iar alții la Cotnarul iubit și podgoriu Pe unde stau cu oastea, Bogdan, domnescul fiu. ALECSANDRI, P. III 205.

PODGÓRIE ~i f. 1) Regiune (deluroasă) cultivată cu vii; regiune viticolă. 2) Plantație de viță de vie (de un anumit sort). [G.-D. podgoriei; Sil. ri-e] /<sl. podugorije

podgorie f. vie pe un deal. [Slav. PODŬGORIĬE (din PODŬ, supt, și GORA, munte)].

podgoriu a. acoperit cu podgorii: Cotnarul iubit și podgoriu AL.

podgórie f. (vsl. podŭgoriĭe, vale, d. podŭ, dedesupt, și gora, munte; sîrb. rus. podgorje, bg. -rie, regiune situată la poalele unuĭ munte. V. pogor). Vie mare la deal saŭ la cîmp: pin Putna-s întinse podgoriĭ. – În Olt. podgór n., pl. oare = vie (NPl. Ceaur, 90 și 91).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podgórie (-ri-e) s. f., art. podgória (-ri-a), g.-d. art. podgóriei; pl. podgórii, art. podgóriile (-ri-i-)

podgoríu (rar) adj. m., f. podgoríe; pl. m. și f. podgoríi

podgórie s. f. (sil. -ri-e), podgória (sil. -ri-a), g.-d. art. podgóriei; pl. podgórii, art. podgóriile (sil. -ri-i-)

podgoríu adj. m., f. podgoríe; pl. m. și f. podgoríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODGÓRIE s. (reg.) viet. (~ Murfatlar.)

arată toate definițiile

Intrare: Podgoria
Podgoria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: podgorie
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podgorie
  • podgoria
plural
  • podgorii
  • podgoriile
genitiv-dativ singular
  • podgorii
  • podgoriei
plural
  • podgorii
  • podgoriilor
vocativ singular
plural
podgor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potgorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: podgoriu
podgoriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podgoriu
  • podgoriul
  • podgoriu‑
  • podgorie
  • podgoria
plural
  • podgorii
  • podgoriii
  • podgorii
  • podgoriile
genitiv-dativ singular
  • podgoriu
  • podgoriului
  • podgorii
  • podgoriei
plural
  • podgorii
  • podgoriilor
  • podgorii
  • podgoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

podgorie podgor potgorie

  • 1. Zonă, de obicei deluroasă, cultivată cu plantații masive de viță-de-vie (care asigură producerea unui anumit tip de vin); regiune viticolă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: viet attach_file 3 exemple
    exemple
    • În apusul plin de flăcări și de aur, șerpuiau podgoriile și livezile cu pruni. GALACTION, O. I 266.
      surse: DLRLC
    • Dincolo, în celelalte văi, pe celelalte povîrnișuri, din celelalte podgorii, atîta nepotolită înveselire și atîtea chiote de cules străbat pînă în tihna acestei văgăuni dosite! C. PETRESCU, S. 14.
      surse: DLRLC
    • Spre apus, se-ntinde podgoria cea vestită a Aradului, un lung șir de dealuri acoperite cu vii. SLAVICI, O. II 90.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

podgoriu

  • 1. rar Acoperit cu vii, bogat în podgorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Merg alții la Suceava... Iar alții la Cotnarul iubit și podgoriu Pe unde stau cu oastea, Bogdan, domnescul fiu. ALECSANDRI, P. III 205.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Podgorie + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09