chili v vz pili

pili² [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: cf țig pilo] 1 vt(a) (Fam; c. i. băuturi alcoolice) A bea. 2-3 vr (Pex) A se îmbăta (ușor). 4 vt (Reg) A mânca.

pili¹ vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~lesc / E: pilă¹] 1 (Fșa; c. i. obiecte dure, de obicei metalice) A prelucra cu ajutorul pilei¹ (1). 2 (Îrg; fig; c. i. oameni) A face să devină mai politicos, mai manierat Si: a ciopli, a cizela, a șlefui. 3 vr (Buc) A slăbi lucrând mult și făcând eforturi. 4 (Fig; Trs) A fura. 5 A-și rotunji unghiile după tăiere cu ajutorul unei pile¹ (7).

PILI¹, pilesc, vb. IV. Tranz. A prelucra o piesă cu pila, desprinzînd așchii de la suprafața ei (pentru a o netezi, a-i modifica forma etc.). Cînd stăpînul casei se juca cu dînsul, [pisoiul] ferit-a sîntul să-l zgîrie, pare că-și pilise ghearele. ISPIRESCU, L. 286. Nastradin Hogea pilea lacătul unei prăvălii ca s-o spargă. GORJAN, H. IV 231. Mașină de pilit = mașină-unealtă prevăzută cu pilă cu care se pilesc piese, de obicei metalice. ♦ Fig. A face pe cineva să devină mai politicos, mai manierat; a șlefui. (Cu pronunțare regională) Cît îmi bat eu capul să-l mai cioplesc, să-l mai chilesc... pace! îi stă rugina de-o șchioapă la ceafă. ALECSANDRI, T. 508.

PILI², pilesc, vb. IV. 1. Refl. (Familiar) A se îmbăta (puțin), a se ameți de băutură; a se chercheli. 2. Tranz. A bea băuturi alcoolice. (Cu pronunțare regională) Și cică atunci unde nu s-a apucat și el, în ciuda morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă, de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. ◊ Absol. Dumnealui nici nu gustă vinul; dar prietenii d-sale chilesc vîrtos. ALECSANDRI, T. 1666.

A PILI¹ ~esc tranz. (piese metalice) A prelucra cu pila (dând formă și/sau dimensiuni necesare). /Din pilă

A SE PILI mă ~esc intranz. fam. A ajunge într-o stare de (ușoară) ebrietate; a se îmbăta (ușor); a se aghesmui; a se afuma. /cf. țig. pilo

A PILI² ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

pilì v. 1. a freca cu pila; 2. fig. a lustrui, a îndrepta cu îngrijire.

pilì (chilì) v. a se îmbăta: se pilește dumineca toată ziua. [Țigăn. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei cârăitorilor¹ sau hoților].^[1]

1) pilésc v. tr. (d. pilă saŭ sîrb. piliti, rus. pilítĭ). Rod cu pila. Fig. Cĭoplesc, lustruĭesc, civilizez.

2) pilésc v. tr. și intr. (cp. cu pilesc 1, adică „pilesc măseaŭa” saŭ „o calesc”, cu țig. pilo, băut, și cu rus. pitĭ, a bea, pil, băut). Fam. Iron. Beaŭ vin saŭ rachiŭ. – În est pop. chi-. V. cherchelesc.

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, 3 sg. pilește, imperf. 1 pileam; conj. prez. 1 sg. să pilesc, 3 să pilească

pili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 să pilească

pili (a ajusta cu ajutorul pilei, a bea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilesc, imperf. 3 sg. pilea; conj. prez. 3 sg. și pl. pilească

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

PILI vb. v. ameți, bea, chercheli, fura, îmbăta, lua, sustrage, trage, turmenta.

pili vb. v. AMEȚI. BEA. CHERCHELI. FURA. ÎMBĂTA. LUA. SUSTRAGE. TRAGE. TURMENTA.

PILI vb. (TEHN.) a rășpălui. (A ~ un material metalic.)

pili (pilesc, pilit), vb. – 1. A bea, a trage la măsea. – 2. (Refl.) A se chercheli, a se afuma. – Var. chili. Țig. pi-, part. pilo „a bea” (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 180; Juilland 171). – Der. pileală, s. f. (băutură, beție); pilangiu, s. m. (bețiv); chilaci, s. m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp. pilé „bețiv” (Besses 130).

Pilea v. Filip III 3; Spiridon II A 5.

PILEA Lindl., PILEA, fam. Urticaceae. Gen originar din regiuni tropicale, peste 160 specii, erbacee, anuale sau perene, uneori tîrîtoare, rar semitufe. Frunze opuse. Flori monoice sau dioice dispuse în cimă helicoidală, în axa frunzei. Florile femele au perigonul format din 3 lacinii, de forme diferite, ovar plat, iar cele mascule cu 4, rar 2 sau 3, lacinii puțin groase, pe spate deseori cu spini sau un apendix.

Pilea cadierei A. Guill. Specie de seră, decorativă prin frunzele așezate opus, ovate, ascuțite la ambele capete, 10 cm lungime, 5 cm lățime, cu 3 nervuri, pe partea superioară verzi-închis, cu 4 rînduri de pete mari parcă însăilate cu alb, argintii între nervuri, zimțate și cu pețiol lung de 1,5-2 cm. Flori sesile, monoice. Plantă de cca 13 cm înălțime, ramificată, glabră.

Pilea microphylla (L.) Liebm. (syn. P. muscosa Lindl.). Specie cu frunze mici, asemănătoare cu mușchiul de pădure, oblonge, lungi de 1-5 mm.

Pilea spruceana Wedd. Specie cu frunze rotunde, dense, dentate, păroase, cu proeminențe roșii-maronii, verzi-închis cu reflexe metalice, cca 8 cm lungime, 4 cm lățime. Plantă erbacee pînă la 10 cm înălțime, dioică, foarte ramificată, rădăcini la suprafață.

pili, pilesc I. v. t. a bea, a consuma (în exces) o băutură alcoolică II. v. i. a consuma (în exces) alcool III. v. r. a se îmbăta