2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.

picui2 vi [At: POPA, V. 12 / Pzi: ~iesc / E: pic2] (Reg) A picura.

picui1 sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: păc~, pec~ / Pl: ~ie / E: ml *piculeus] 1 (Trs) Pisc2 (1). 2 (Olt; Mun; îf păcui) Mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3 (Reg) Piatră din care se face cutea.

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A picura. (Fig.) Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

picuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 picuiáscă

picuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PICÚI s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.

picui s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF. erată


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picuí2, picuiésc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.

picúi1, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.

picúi, s.m. – (reg.; arh.) Vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat, creastă. ♦ (top.) Picui, deal în Oncești, Vadu Izei, Valea Stejarului (Vișovan, 2005) și Suciu de Jos (Vișovan, 2008). – Lat. *piculeus (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PĂCUIUL LUI SOARE, sit arheologic situat pe un ostrov al brațului Dunărea Veche, la 9 km în aval de com. Ostrov, pe terit. com. Lipnița, jud. Constanța, unde a fost descoperită o cetate bizantină, construită în sec. 10-11 și locuită până în sec. 13-15.

Picoș, -el, Picui, -ești, Picul v. Pica 1, 3-5.

Intrare: picui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • picui
  • picuire
  • picuit
  • picuitu‑
  • picuind
  • picuindu‑
singular plural
  • picuiește
  • picuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • picuiesc
(să)
  • picuiesc
  • picuiam
  • picuii
  • picuisem
a II-a (tu)
  • picuiești
(să)
  • picuiești
  • picuiai
  • picuiși
  • picuiseși
a III-a (el, ea)
  • picuiește
(să)
  • picuiască
  • picuia
  • picui
  • picuise
plural I (noi)
  • picuim
(să)
  • picuim
  • picuiam
  • picuirăm
  • picuiserăm
  • picuisem
a II-a (voi)
  • picuiți
(să)
  • picuiți
  • picuiați
  • picuirăți
  • picuiserăți
  • picuiseți
a III-a (ei, ele)
  • picuiesc
(să)
  • picuiască
  • picuiau
  • picui
  • picuiseră
păcui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Picui
Picui nume propriu
nume propriu (I3)
  • Picui
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)