PI⁴, pi, s. m. Numele celei de-a șaisprezecea litere din alfabetul grecesc (π), corespunzătoare literei românești p; sunet notat cu această literă. – Din ngr. pi, fr. pi.

pi³ smi [At: DEX – S / S și: π / E: ngr π, fr pi] Simbol matematic π reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu cca 3,14.

pi² i vz phi

pi¹ i [At: DM / E: fo] (Are) Strigăt cu care se cheamă găinile sau rațele la mâncare.

PI interj. v. phii.

PI¹ interj. v. phii.

PI s. m. inv. 1. literă a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului p. 2. (mat.) simbol reprezentând raportul constant dintre lungimea unui cerc și diametrul său, egal cu circa 3,14. (< fr., gr. pi)

phi i [At: EMINESCU, N. 98 / V: phiu, pi / E: fo] (Fam; pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: 1 Bucurie. 2 Mulțumire. 3 Încântare. 4 Mirare. 5 Surpriză. 6 Dezaprobare.

phiu i vz phi

pio- [At: DN³ / P: pi-o / E: fr pyo-, it pio-] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1 Puroi. 2 De puroi.

PHII interj. (Și în formele pi, pfii, phiu) Exclamație care exprimă diferite stări emotive: mirare, admirație, dispreț, necaz, durere, bucurie. Phii, domnule, nu-ți imaginezi dumneata cită părere de bine îmi faci. C. PETRESCU, Î. II 167. Pfii! al dracului mă doare! CARAGIALE, O. I 186. Știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! EMINESCU, N. 98. Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. – Variante: pfii, phiu, pi interj.

PHIU interj. v. phii.

PHII interj. Exclamație care exprimă mirare, dispreț, dezgust, ciudă, durere, bucurie, plăcere. [Var.: pfii, phiu, pi interj.]

PIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „puroi”, „de puroi”. [Pron. pi-o-. / < fr. pyo-, it. pio-, cf. gr. pyon].

PIO-, -PIOZĂ elem. „puroi, supurație”. (< fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis)

-PIOZĂ elem. pio-.

PHI interj. fam. (se folosește pentru a exprima bucurie, mulțumire, mirare, surpriză, dezgust). [Var. phiu, pii] /Onomat.

pi² (literă grecească) s. m., pl. pi; π, Π

+pi¹ interj.

pi-pi-pi interj.

*pi (literă grecească) s. m., pl. pi; π, Π

phi/phii (fam.) interj.

phiu (fam.) [pron. phĭu] interj.

pi-pi-pi interj.

phi / phii (fam.) interj.

phiu (fam.) interj.

phi/phii/phiu/pii interj.

pi-pi-pi (pi! pi! pi!) interj.

pii v. phi

pi interj. – Exprimă disprețul. – Var. piu, ptiu. Creație expresivă.

PI-, v. PIO-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., inflamație purulentă a unei articulații; ~emie (v. -emie), s. f., infecție generală provocată de pătrunderea în sînge a germenilor patogeni sau a unor fragmente septice; sin. pioemie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., colecție de puroi în ochi; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a puroiului în urină.

PIO- „puroi, supurație”. ◊ gr. pyon „coptură, puroi” > fr. pyo-, germ. id., engl. id., it. pio- > rom. pio-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., colecție purulentă în jurul testiculului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de puroi, rezultată din degenerarea vacuolară a unui granulocit; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., veziculă biliară inflamată care conține puroi; ~colpocel (v. colpo-, v. -cel₂), s. n., inflamație supurativă a peretelui posterior al vaginului; ~dermie (v. -dermie), s. f., supurație difuză a pielii; ~emie (v. -emie), s. f., piemie*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deglutiție a secreției purulente provenind din cavitatea bucală sau din căile respiratorii; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care produce puroi; ~geneză (v. -geneză), s. f., piogenie*; ~genie (v. -genie₁), s. f., proces de producere a puroiului; sin. piogeneză, piopoieză; ~id (v. -id), adj., asemănător cu puroiul; ~metrie (v. -metrie₂), s. f., colecție purulentă în uter; sin. piometru; ~metru (v. -metru₂), s. n., piometrie*; ~poieză (v. -poieză), s. f., piogenie*; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi dintr-un focar infecțios; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv; ~septicemie (v. septic/o-, v. -emie), s. f., septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a puroiului în lichidul spermatic; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a injecțiilor subcutanate cu puroi sterilizat.

-PIOZĂ „puroi, supurație”. ◊ gr. pyosis „coptură, supurație” > fr. -pyose, germ. id. > rom. -pioză.