opțiuni

4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PI4, pi, s. m. Numele celei de-a șaisprezecea litere din alfabetul grecesc (π), corespunzătoare literei românești p; sunet notat cu această literă. – Din ngr. pi, fr. pi.

PI1 interj. (De obicei repetat) Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). – Onomatopee.

PI1 interj. (De obicei repetat) Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). – Onomatopee.

PI3 s. m. invar. Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14. – Din ngr., fr. pi.

PI3 s. m. invar. Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14. – Din ngr., fr. pi.

PI2 interj. v. phi.

PI interj. v. phii.

PI1 interj. v. phii.

PI s. m. inv. 1. literă a alfabetului grecesc, corespunzătoare sunetului p. 2. (mat.) simbol reprezentând raportul constant dintre lungimea unui cerc și diametrul său, egal cu circa 3,14. (< fr., gr. pi)

PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee.

PHI interj. (Fam.; adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă: a) bucurie, mulțumire, încântare; b) mirare, surpriză; dezaprobare; c) repulsie, dezgust. [Var.: phiu, pi interj.] – Onomatopee.

PHIU interj. v. phi.

PFII interj. v. phii.

PHII interj. (Și în formele pi, pfii, phiu) Exclamație care exprimă diferite stări emotive: mirare, admirație, dispreț, necaz, durere, bucurie. Phii, domnule, nu-ți imaginezi dumneata cită părere de bine îmi faci. C. PETRESCU, Î. II 167. Pfii! al dracului mă doare! CARAGIALE, O. I 186. Știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! EMINESCU, N. 98. Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228. – Variante: pfii, phiu, pi interj.

PHIU interj. v. phii.

PHII interj. Exclamație care exprimă mirare, dispreț, dezgust, ciudă, durere, bucurie, plăcere. [Var.: pfii, phiu, pi interj.]

PIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „puroi”, „de puroi”. [Pron. pi-o-. / < fr. pyo-, it. pio-, cf. gr. pyon].

PIO-, -PIÓZĂ elem. „puroi, supurație”. (< fr. pyo-, -pyose, cf. gr. pyon, pyosis)

PHI interj. fam. (se folosește pentru a exprima bucurie, mulțumire, mirare, surpriză, dezgust). [Var. phiu, pii] /Onomat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*pi (literă grecească) s. m., pl. pi; π, Π

pi-pi-pí interj.

phi / phii (fam.) interj.

phiu (fam.) interj.

arată toate definițiile

Intrare: pi (interj.)
pi1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pi
Intrare: pi (litera)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pi
 —
plural
  • pi
 —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: phi (interj.)
phi1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • phi
interjecție (I10)
  • pii
interjecție (I10)
  • pfii
interjecție (I10)
  • phii
pi1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pi
interjecție (I10)
  • phiu
Intrare: pio (pref.)
prefix (I7-P)
  • pio
prefix (I7-P)
  • pi
legătură către această paradigmă

phi (interj.) pfii phii phiu pi pii

  • 1. familiar (Adesea pronunțat cu „i” prelungit) Exclamație care exprimă:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX 4 exemple
    exemple
    • Phii, domnule, nu-ți imaginezi dumneata cîtă părere de bine îmi faci. C. PETRESCU, Î. II 167.
      surse: DLRLC
    • Pfii! al dracului mă doare! CARAGIALE, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • Știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! EMINESCU, N. 98.
      surse: DLRLC
    • Pi! Bre! Ce scandal! Ce nelegiuire! NEGRUZZI, S. I 228.
      surse: DLRLC
    • 1.1. bucurie, mulțumire, încântare; admirație; plăcere.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    • 1.2. mirare, surpriză; dezaprobare.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.3. repulsie, dezgust; dispreț; necaz; durere; ciudă.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX

etimologie:

pi (interj.)

  • 1. de obicei repetat Exclamație cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pi (literă)

  • 1. Numele celei de-a șaisprezecea litere din alfabetul grecesc (π, Π), corespunzătoare literei românești p, P; sunet notat cu această literă.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. (numai) singular Simbol matematic (π) reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3,14.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: