2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEREGRÍN, peregrini, s. m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrín s. m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.

PEREGRÍN, peregrini, s. m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrín s. m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.

peregrin, ~ă sm [At: DM / V: (înv) pele~ / Pl: ~i / E: lat peregrinus, fr pérégrin, it pellegrino] 1-2 (Înv) Pelerin1 (1-2). 3 Persoană care călătorește mult, rătăcind din loc în loc Si: călător, drumeț, pribeag, (rar) pelerin1 (3), (nob) peregrinar. 4 (Rar) Străin de partea locului Si: venetic.

PEREGRÍN, peregrini, s. m. Pelerin. V. hagiu. Asemenea fîntînilor ce deșteaptă arsura setei peregrinului, cupa spumîndă învioșează și strălucește amorul. NEGRUZZI, S. II 47. ◊ Fig. Peregrini cucernici... veneram în vechi palate și biserici capodopere auguste, ne pătrundeam de suflul trecutului contemplîndu-i vestigiile sublime. M. I. CARAGIALE, C. 39. ♦ Călător (prin țări străine).

PEREGRÍN s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [Var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus].

PEREGRÍN s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. 2. pelerin. ◊ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus)

PEREGRÍN ~i m. 1) Persoană care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoană care cutreieră lumea. /<lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino

PELEGRÍN s. m. v. peregrin.

PELEGRÍN, pelegrini, s. m. Pelerin.

PELEGRÍN s.m. Pelerin. [Var. peregrin. / < it. pellegrino].

*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peregrín (persoană care călătorește mult) (-re-grin) s. m., pl. peregríni

peregrín s. m. (sil. -grin), pl. peregríni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEREGRÍN s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)

PEREGRIN s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peregrín (peregríni), s. m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s. m., din fr. pélerin.Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s. n. (călătorie); pelerinaj, s. n. (hagialîc); pelerină, s. f., din fr. pèlerine.

arată toate definițiile

Intrare: peregrin
  • silabație: pe-re-grin info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrin
  • peregrinul
  • peregrinu‑
plural
  • peregrini
  • peregrinii
genitiv-dativ singular
  • peregrin
  • peregrinului
plural
  • peregrini
  • peregrinilor
vocativ singular
  • peregrinule
  • peregrine
plural
  • peregrinilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelegrin
  • pelegrinul
  • pelegrinu‑
plural
  • pelegrini
  • pelegrinii
genitiv-dativ singular
  • pelegrin
  • pelegrinului
plural
  • pelegrini
  • pelegrinilor
vocativ singular
  • pelegrinule
  • pelegrine
plural
  • pelegrinilor
Intrare: Peregrin
Peregrin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Peregrin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peregrin pelegrin

  • 1. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: călător, -oare (persoană) nomad, -ă (persoană)
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Asemenea fîntînilor ce deșteaptă arsura setei peregrinului, cupa spumîndă învioșează și strălucește amorul. NEGRUZZI, S. II 47.
        surse: DLRLC
      • figurat Peregrini cucernici... veneram în vechi palate și biserici capodopere auguste, ne pătrundeam de suflul trecutului contemplîndu-i vestigiile sublime. M. I. CARAGIALE, C. 39.
        surse: DLRLC
  • 2. (În dreptul roman) Străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”.
    surse: MDN '00

etimologie: