2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

PEREGRIN, peregrini, s. m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrin s. m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.

PEREGRIN, peregrini, s. m. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (Înv.) Pelerin. [Var.: pelegrin s. m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino.

peregrin, ~ă sm [At: DM / V: (înv) pele~ / Pl: ~i / E: lat peregrinus, fr pérégrin, it pellegrino] 1-2 (Înv) Pelerin1 (1-2). 3 Persoană care călătorește mult, rătăcind din loc în loc Si: călător, drumeț, pribeag, (rar) pelerin1 (3), (nob) peregrinar. 4 (Rar) Străin de partea locului Si: venetic.

PEREGRIN, peregrini, s. m. Pelerin. V. hagiu. Asemenea fîntînilor ce deșteaptă arsura setei peregrinului, cupa spumîndă învioșează și strălucește amorul. NEGRUZZI, S. II 47. ◊ Fig. Peregrini cucernici... veneram în vechi palate și biserici capodopere auguste, ne pătrundeam de suflul trecutului contemplîndu-i vestigiile sublime. M. I. CARAGIALE, C. 39. ♦ Călător (prin țări străine).

PEREGRIN s.m. (Liv.) Călător; nomad; pelerin. [Var. pelegrin s.m. / cf. fr. pérégrin, lat. peregrinus].

PEREGRIN s. m. 1. (în dreptul roman) străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. 2. pelerin. ◊ călător. (< fr. pérégrin, lat. peregrinus)

PEREGRIN ~i m. 1) Persoană care face un peregrinaj; pelerin. 2) Persoană care cutreieră lumea. /<lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino

peregrin m. V. pelerin.

*peregrín, V. pelerin.

PELEGRIN s. m. v. peregrin.

PELEGRIN s. m. v. peregrin.

pelegrin sm vz peregrin

PELEGRIN, pelegrini, s. m. Pelerin.

PELEGRIN s.m. Pelerin. [Var. peregrin. / < it. pellegrino].

*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.

Ortografice DOOM

peregrin (persoană care călătorește mult) (desp. -re-grin) s. m., pl. peregrini

peregrin (persoană care călătorește mult) (-re-grin) s. m., pl. peregrini

peregrin s. m. (sil. -grin), pl. peregrini

Etimologice

peregrin (peregrini), s. m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s. m., din fr. pélerin.Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s. n. (călătorie); pelerinaj, s. n. (hagialîc); pelerină, s. f., din fr. pèlerine.

Enciclopedice

PEREGRIN lat. Peregrinus „străin”. 1. Pelegrin, vlah 1348 (Serbia) cf. it. Pellegrino și lat. med. Pelegrinus.

Sinonime

PEREGRIN s. v. pelerin.

PEREGRIN s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)

peregrin s. v. PELERIN.

PEREGRIN s. (rar) pelerin. (Un biet ~ care bătea satele.)

Intrare: Peregrin
Peregrin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Peregrin
Intrare: peregrin
  • silabație: pe-re-grin info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peregrin
  • peregrinul
  • peregrinu‑
plural
  • peregrini
  • peregrinii
genitiv-dativ singular
  • peregrin
  • peregrinului
plural
  • peregrini
  • peregrinilor
vocativ singular
  • peregrinule
  • peregrine
plural
  • peregrinilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelegrin
  • pelegrinul
  • pelegrinu‑
plural
  • pelegrini
  • pelegrinii
genitiv-dativ singular
  • pelegrin
  • pelegrinului
plural
  • pelegrini
  • pelegrinilor
vocativ singular
  • pelegrinule
  • pelegrine
plural
  • pelegrinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peregrin, peregrinisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care călătorește mult (rătăcind din loc în loc). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. învechit Pelerin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: pelerin
      • format_quote Asemenea fîntînilor ce deșteaptă arsura setei peregrinului, cupa spumîndă învioșează și strălucește amorul. NEGRUZZI, S. II 47. DLRLC
      • format_quote figurat Peregrini cucernici... veneram în vechi palate și biserici capodopere auguste, ne pătrundeam de suflul trecutului contemplîndu-i vestigiile sublime. M. I. CARAGIALE, C. 39. DLRLC
  • 2. (În dreptul roman) Străin liber, lipsit de cetățenia romană sau de dreptul latin, dar care nu era socotit „inamic public”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.