Peceneaga f. 1. nume a două pârae în Dobrogea, se varsă în Dunăre; 2. numele unui pichet pe Dunăre.

PECENEG, -EGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneagă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg.

peceneg, ~eagă [At: XENOPOL, I. R. II, 186 / Pl: ~egi, ~ege și (înv) ~eghi, ~eghe / E: ger Petschenege, fr Petchenègues, rs печенег] 1 smp Popor migrator din familia popoarelor turcice care a migrat prin estul și sud-estul Europei în sec. IX-XI Si: (înv) pacinați. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține acestui popor. 4 a Privitor la pecenegi (1). 5 a Care provine de la pecenegi (1). 6 a Care este specific pecenegilor (1). corectat(ă)

PECENEG, -EAGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.

PECENEG ², -EAGĂ, pecenegi, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte din poporul nomad, de origine turcă, migrator în estul și sud-estul Europei în secolele IX-XI.

PECENEG¹, -EAGĂ, pecenegi, -e, adj. Referitor la pecenegi; al pecenegilor.

PECENEG¹ ~gă (~gi, ~ge) ist. Care aparținea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

PECENEGĂ f. ist. mai ales art. Limba pecenegilor. [G.-D. pecenegei] /<germ. Petschenége, fr. Petchenegues, rus. peceneg

peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecenegă, pl. pecenege

pecenegă (limbă) s. f., g.-d. art. pecenegei

peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecenegă, pl. pecenege

pecenegă (limbă) s. f., g.-d. art. pecenegei

peceneg s. m., adj. m., pl. pecenegi; f. sg. pecenegă, g.-d. art. pecenegei, pl. pecenege

pecenegă (limba) s. f., g.-d. art. pecenegei

PECENEAGA, com. în jud. Tulcea, pe Dunărea Veche; 2.048 loc. (2003). Între P. și satul Carmena din com. Baia există o linie de falie care separă masivul Dobrogei de Nord de pod. Dobrogei Centrale.

PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).