10 definiții pentru peceneg (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECENÉG, -ÉGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneágă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg.

peceneg, ~ea [At: XENOPOL, I. R. II, 186 / Pl: ~egi, ~ege și (înv) ~eghi, ~eghe / E: ger Petschenege, fr Petchenègues, rs печенег] 1 smp Popor migrator din familia popoarelor turcice care a migrat prin estul și sud-estul Europei în sec. IX-XI Si: (înv) pacinați. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține acestui popor. 4 a Privitor la pecenegi (1). 5 a Care provine de la pecenegi (1). 6 a Care este specific pecenegilor (1). corectată

PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.

PECENÉG1, -EÁGĂ, pecenegi, -e, adj. Referitor la pecenegi; al pecenegilor.

PECENÉG1 ~gă (~gi, ~ge) ist. Care aparținea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

PECENÉGĂ f. ist. mai ales art. Limba pecenegilor. [G.-D. pecenegei] /<germ. Petschenége, fr. Petchenegues, rus. peceneg


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pecenég adj. m., s. m., pl. pecenégi; adj. f., s. f. pecenégă, pl. pecenége

pecenég s. m., adj. m., pl. pecenégi; f. sg. pecenégă, g.-d. art. pecenégei, pl. pecenége

pecenégă (limbă) s. f., g.-d. art. pecenégei

pecenégă (limba) s. f., g.-d. art. pecenégei

Intrare: peceneg (adj.)
peceneg1 (adj., f. -egă) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: NODEX, Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peceneg
  • pecenegul
  • pecenegu‑
  • pecene
  • pecenega
plural
  • pecenegi
  • pecenegii
  • pecenege
  • pecenegele
genitiv-dativ singular
  • peceneg
  • pecenegului
  • pecenege
  • pecenegei
plural
  • pecenegi
  • pecenegilor
  • pecenege
  • pecenegelor
vocativ singular
plural
peceneg3 (adj., f. -eagă) adjectiv
adjectiv (A58)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peceneg
  • pecenegul
  • pecenegu‑
  • pecenea
  • peceneaga
plural
  • pecenegi
  • pecenegii
  • pecenege
  • pecenegele
genitiv-dativ singular
  • peceneg
  • pecenegului
  • pecenege
  • pecenegei
plural
  • pecenegi
  • pecenegilor
  • pecenege
  • pecenegelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peceneg (adj.)

etimologie: