2 definiții pentru Pancratie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANCRATIE gr. < ∏ανϰρατής „a-tot puternic”. I. A. 1. Rancrate (Sur IX). 2. Scurtat: Cratiia, Mic., b. (1,6 B III 230). 3. Pangrati/e (Syn; t olt. (Cand); -a t. (r. Buzău); Pangrat mare vist., 1594 (D Buc). 4. Cu met.: Pangrat/i (Arh); -e (Bîr II). B. Segmentat Pan-Gratie. Pentru Pan, v. acesta. Din Gratie: 1. Grată b. (Sur III); Grătan s. (Sur XXII); Gratii b. mold., 1617; – Toader, „din niamul Șapte-Epi”, mold. (Sd VII 222); Grat/ie, T., mold.; -ea, And. (Sd VI 264); Grătești s. (Tis); Gratia s.; Grătiești s., mold. 2. + -in: Gratin, C. (Sur X); Grâtinești s. (Sur VI). 3. Grătiana f. (Cand 171). A doua segmentare, Pang-Ratie: A. 1. Panga b. (16 B III 107, 243); Pangu (Cand 171); Păngulești t. 2. Panghe, Al. (Ul 19, 133); Pănghiță, G., mold. act. B. Ratie. 1. Pati/e (Sd VII 50); -escu, -ești ss.; Ratia și Valea Ratii (BCI IX 108); acestea s-ar putea explica mai greu, conform sistemului, din Bratie, Brátia, Brătia. 2. Rata, genitiv Ratei (17 B I 165); Rate (ib 366; Drj XIV); Ratea (Cat; 16 B IV 40; Drj XI; 17 B 1417, II 215); – Mircea (13 – 15 B 170). 3. Rătea (16 B I 139); Răt/escu; -teasca, -ești, -eni ss. 4. Răteiul t., cf. și Brăteiu. 5. Rătan b. (17 B IV 133) < Grătan; cf. și Brătan (17 B I 449). 6. Ratina b. (Cat și 13 – 15 B 111), cf. Gratin v. mai sus, sau < subst. rátină. Mai apropiate de Bratu par derivatele: Rătulești, Rativoiul, Rătivoești, Retivoiu, Rătegiu. III. Din magh. Pongrácz < lat. Pancratius: Pîngărați m-re, sau Pangarați (16 A IV 39) și Pongrati vist. (AO XIX 84).

Pancratie Raritate ca prenume în epoca noastră, Pancratie reproduce un vechi nume pers. gr. Pankrátes sau Pankrátios, atestat sub formele Pangratés (ca supranume al lui Zeus sau al lui Apolo în operele lui Eschil, Sofocle, Euripide etc.) sau Pankrátes (cu valoare de nume personal la Polibiu, Plutarh etc.). Avînd semnificația „atotputernic, atotstăpînitor”, numele este compus din pan- „tot” (ca în → Pamfil, Panait, Pantelimon etc.) și radicalul krat- (din kratos „tărie, forță, putere”) cunoscut fie din antroponimele Hipocrate, Policrate, Socrate etc., fie din compusele democrat, aristocrat etc. (Format din aceleași elemente este și subst. pankrátion, etimonul lui pancrațiu, „exercițiu atletic la greci, compus din trîntă și pugilat”). Pătruns în onomasticonul creștin prin cultul unui martir roman din timpul împăratului Dioclețian, vechiul nume grecesc din timpul împăratului se răspîndește atît în apusul Europei (prin lat. Pancratius) cît și în răsărit. Intrat la noi prin intermediar slav și atestat documentar către sfîrșitul sec. 16 – începutul sec. 17, numele a circulat sub diverse forme Pangraz și Pangrati(e), de aici probabil Gratie, Gratea, Grattin, Ratea, Ratie etc., Pongrați (de influență catolică, prin maghiară și germană) – de aici toponimul Pîngărați etc. ☐ Germ. Pankratius (și Pankratz, Kraatz), it. Pancrazio, magh. Pongrác și Pongor, bg., rus. Pankratii etc.

Intrare: Pancratie
Pancratie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pancratie