Definiția cu ID-ul 1215840:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pancratie Raritate ca prenume în epoca noastră, Pancratie reproduce un vechi nume pers. gr. Pankrátes sau Pankrátios, atestat sub formele Pangratés (ca supranume al lui Zeus sau al lui Apolo în operele lui Eschil, Sofocle, Euripide etc.) sau Pankrátes (cu valoare de nume personal la Polibiu, Plutarh etc.). Avînd semnificația „atotputernic, atotstăpînitor”, numele este compus din pan- „tot” (ca în → Pamfil, Panait, Pantelimon etc.) și radicalul krat- (din kratos „tărie, forță, putere”) cunoscut fie din antroponimele Hipocrate, Policrate, Socrate etc., fie din compusele democrat, aristocrat etc. (Format din aceleași elemente este și subst. pankrátion, etimonul lui pancrațiu, „exercițiu atletic la greci, compus din trîntă și pugilat”). Pătruns în onomasticonul creștin prin cultul unui martir roman din timpul împăratului Dioclețian, vechiul nume grecesc din timpul împăratului se răspîndește atît în apusul Europei (prin lat. Pancratius) cît și în răsărit. Intrat la noi prin intermediar slav și atestat documentar către sfîrșitul sec. 16 – începutul sec. 17, numele a circulat sub diverse forme Pangraz și Pangrati(e), de aici probabil Gratie, Gratea, Grattin, Ratea, Ratie etc., Pongrați (de influență catolică, prin maghiară și germană) – de aici toponimul Pîngărați etc. ☐ Germ. Pankratius (și Pankratz, Kraatz), it. Pancrazio, magh. Pongrác și Pongor, bg., rus. Pankratii etc.