2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁNCĂ, plănci, s. f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acțiunea greutății proprii, bușteni și alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka.

PLÁNCĂ, plănci, s. f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acțiunea greutății proprii, bușteni și alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka.

PLÁNCĂ, plănci, s. f. Potecă podită cu prăjini, pe care alunecă buștenii.

PLÁNCĂ plănci f. Drum din prăjini, pe care se transportă prin alunecare bușteni și alte feluri de lemn. /<germ. Planke, ucr. planka


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pláncă s. f., g.-d. art. plắncii; pl. plănci

pláncă s. f., g.-d. art. plăncii; pl. plănci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pláncă, plánci, s.f. (reg.) 1. drum în pantă podit cu prăjini sau cu trunchiuri de copaci și mărginit pe laturi, pe care se transportă, prin alunecare, buștenii grei; jilep. 2. podea de trunchi de copac pe care se depozitează buștenii (în pădure sau în curtea fabricii de cherestea). 3. chinga căpriorilor casei.

plánce, plănci, s.f. (reg.) secure mare.

Intrare: plancă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plancă
  • planca
plural
  • plănci
  • plăncile
genitiv-dativ singular
  • plănci
  • plăncii
plural
  • plănci
  • plăncilor
vocativ singular
plural
Intrare: plance
substantiv feminin (F123)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plance
  • plancea
plural
  • plănci
  • plăncile
genitiv-dativ singular
  • plănci
  • plăncii
plural
  • plănci
  • plăncilor
vocativ singular
plural