2 intrări

11 definiții

PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre.

PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii. 2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din fr. parterre.

PARTÉR s. n. 1. (Spre deosebire de etaj și de subsol) Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau foarte puțin deasupra); rîndul de încăperi situate în această parte. Procop, care era la parter, a spus că te-a văzut pe scări. DEMETRIUS, C. 66. Cafeneaua era o sală dreptunghiulară de la parterul unui hotel. CAMIL PETRESCU, N. 33. 2. (Spre deosebire de lojă și de balcon) Parte a unei săli de spectacol, cuprinsă între scenă și fundul sălii. V. stal. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E. 65. Un teatru în toată forma, cu parter... cu scenă. GHICA, S. A. 65. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. Parterul se scursese, în negru, alb și colori țipătoare. DUMITRIU, B. F. 160. Însușirea ce-și ia parterul de a bate în palme la o piesă. RUSSO, O. 87. Pe actor îl formează un parter înțelegător. BOLLIAC, O. 263. 3. (Franțuzism) Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc, rezervată cultivării florilor. Parterul meu e semănat cu... neghină. și trifoi. Neghina, atît de uricioasă în grîu, face cel mai frumos efect ca gazon. NEGRUZZI, S. I 96.

partér s. n., pl. partére

PARTÉR s.n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. Parte a unei săli de spectacol cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. Parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. [Pl. -uri, -re. / cf. germ. Parterre, fr. parterre].

PARTÉR s. n. 1. parte a unei clădiri, la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ◊ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. parte a unei săli de spectacol între scenă și fundul sălii. ◊ totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. (< fr. parterre, (1) germ. Parterre)

PARTÉR ~e n. 1) Parte a unei clădiri cu mai multe etaje, situată la nivelul solului. 2) Parte a unei săli de spectacole, situată la nivelul solului și cuprinsă între scenă și fundul sălii. 3) Totalitate de spectatori aflați în această parte a sălii. 4) Suprafață de pământ într-un parc sau într-o grădină publică plantată cu flori sau cu iarbă. /<fr. parterre

parter n. 1. partea unei case ce este la nivelul solului; 2. partea unei grădini garnisită cu flori; 3. partea unei săli de teatru în josul scenei și îndărătul orchestrei; 4. spectatorii din parter: parterul aplaudă (= fr. parterre).

*partér n., pl. e (fr. parterre, d. par, pe, și terre, pămînt). Primu rînd al uneĭ case, catu care e pe pămînt. Partea unde-s stalurile în teatru. Spectatoriĭ din stalurĭ: parteru aplaudă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

partér s. n., pl. partére


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a sta la parter expr. (prst.) a practica relații sexuale normale / sex vaginal.

Intrare: parter (pl. partere)
parter (pl. partere) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parter
  • parterul
  • parteru‑
plural
  • partere
  • parterele
genitiv-dativ singular
  • parter
  • parterului
plural
  • partere
  • parterelor
vocativ singular
plural
Intrare: parter (pl. parteruri)
parter (pl. parteruri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parter
  • parterul
  • parteru‑
plural
  • parteruri
  • parterurile
genitiv-dativ singular
  • parter
  • parterului
plural
  • parteruri
  • parterurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)