3 intrări

  • împăienjenit împainjinit împăiejenit împăinjenit împăinjinit painjenit păinjenat păinjenit
  • păienjenit painjenit painjinit păinjenat păinjinit
  • păienjeniță panjăniță păinjeniță pănjeniță

57 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.

painjenit, ~ă a vz păienjenit

painjinit, ~ă a vz păienjenit

panjăniță sf vz păienjeniță

păienjenit, ~ă a [At: EMINESCU, G. P. 65 / V: (reg) pain~, painjinit, păinjenat, păinjinit / Pl: ~iți, ~e / E: păienjeni] 1 Acoperit cu păienjeniș (1). 2 (Fig; d. vedere) Lipsit de claritate, ca prin ceață. 3 (D. ochi) Acoperit cu un fel de ceață, de negură care împiedică claritatea vederii. 4 (Pex; d. vedere) Tulbure.

păienjeniță sf [At: ARGHEZI, VERS. 191 / V: panjăn~, păin~, păn~ / Pl: ~țe / E: păianjen + -iță] 1-2 (Șhp) Femelă a păianjenului (1) (mică) Si: (reg) păinjenoaică. 3 (Reg; îf pănjeniță, panjăniță) Păhuie1 (3).

păinjenat, ~ă a vz păienjenit

păinjeniță sf vz păienjeniță

păinjinit, ~ă a vz păienjenit

pănjeniță sf vz păienjeniță

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjinít, -ă, împăinjenít, -ă adj.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

ÎMPĂINJENÍT, -Ă adj. v. împăienjenit.

arată toate definițiile

Intrare: împăienjenit
împăienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitul
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitul
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenita
  • ‑mpăienjenita
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniții
  • ‑mpăienjeniții
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitele
  • ‑mpăienjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitului
  • ‑mpăienjenitului
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitei
  • ‑mpăienjenitei
plural
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeniților
  • ‑mpăienjeniților
  • împăienjenite
  • ‑mpăienjenite
  • împăienjenitelor
  • ‑mpăienjenitelor
vocativ singular
plural
împainjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitul
  • împainjinitu‑
  • ‑mpainjinitul
  • ‑mpainjinitu‑
  • împainjini
  • ‑mpainjini
  • împainjinita
  • ‑mpainjinita
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniții
  • ‑mpainjiniții
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitele
  • ‑mpainjinitele
genitiv-dativ singular
  • împainjinit
  • ‑mpainjinit
  • împainjinitului
  • ‑mpainjinitului
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitei
  • ‑mpainjinitei
plural
  • împainjiniți
  • ‑mpainjiniți
  • împainjiniților
  • ‑mpainjiniților
  • împainjinite
  • ‑mpainjinite
  • împainjinitelor
  • ‑mpainjinitelor
vocativ singular
plural
împăinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitul
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitul
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenita
  • ‑mpăinjenita
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniții
  • ‑mpăinjeniții
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitele
  • ‑mpăinjenitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitului
  • ‑mpăinjenitului
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitei
  • ‑mpăinjenitei
plural
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeniților
  • ‑mpăinjeniților
  • împăinjenite
  • ‑mpăinjenite
  • împăinjenitelor
  • ‑mpăinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitul
  • păinjenitu‑
  • păinjeni
  • păinjenita
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniții
  • păinjenite
  • păinjenitele
genitiv-dativ singular
  • păinjenit
  • păinjenitului
  • păinjenite
  • păinjenitei
plural
  • păinjeniți
  • păinjeniților
  • păinjenite
  • păinjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjena
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjeni
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular
plural
împăiejenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitul
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitul
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenita
  • ‑mpăiejenita
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniții
  • ‑mpăiejeniții
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitele
  • ‑mpăiejenitele
genitiv-dativ singular
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitului
  • ‑mpăiejenitului
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitei
  • ‑mpăiejenitei
plural
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeniților
  • ‑mpăiejeniților
  • împăiejenite
  • ‑mpăiejenite
  • împăiejenitelor
  • ‑mpăiejenitelor
vocativ singular
plural
împăinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitul
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitul
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinita
  • ‑mpăinjinita
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniții
  • ‑mpăinjiniții
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitele
  • ‑mpăinjinitele
genitiv-dativ singular
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitului
  • ‑mpăinjinitului
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitei
  • ‑mpăinjinitei
plural
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjiniților
  • ‑mpăinjiniților
  • împăinjinite
  • ‑mpăinjinite
  • împăinjinitelor
  • ‑mpăinjinitelor
vocativ singular
plural
Intrare: păienjenit
păienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjenit
  • păienjenitul
  • păienjenitu‑
  • păienjeni
  • păienjenita
plural
  • păienjeniți
  • păienjeniții
  • păienjenite
  • păienjenitele
genitiv-dativ singular
  • păienjenit
  • păienjenitului
  • păienjenite
  • păienjenitei
plural
  • păienjeniți
  • păienjeniților
  • păienjenite
  • păienjenitelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjeni
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjena
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular
plural
păinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjinit
  • păinjinitul
  • păinjinitu‑
  • păinjini
  • păinjinita
plural
  • păinjiniți
  • păinjiniții
  • păinjinite
  • păinjinitele
genitiv-dativ singular
  • păinjinit
  • păinjinitului
  • păinjinite
  • păinjinitei
plural
  • păinjiniți
  • păinjiniților
  • păinjinite
  • păinjinitelor
vocativ singular
plural
painjinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: păienjeniță
păienjeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjeniță
  • păienjenița
plural
  • păienjenițe
  • păienjenițele
genitiv-dativ singular
  • păienjenițe
  • păienjeniței
plural
  • păienjenițe
  • păienjenițelor
vocativ singular
plural
panjăniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păinjeniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjeniță
  • păinjenița
plural
  • păinjenițe
  • păinjenițele
genitiv-dativ singular
  • păinjenițe
  • păinjeniței
plural
  • păinjenițe
  • păinjenițelor
vocativ singular
plural
pănjeniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăienjeni împăienjenire împăienjenit împainjinit împăiejena împăiejeni împăiejenire împăiejenit împăienjini împăinjeni împăinjenire împăinjenit împăinjini împăinjinit paingini painjeni painjenit păienjenire păingini păinjenat păinjeni păinjenit păinjini

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încețoșa 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + păianjen
    surse: DEX '98 DEX '09

împăienjenit împainjinit împăiejenit împăinjenit împăinjinit painjenit păinjenat păinjenit

etimologie:

  • vezi împăienjeni
    surse: DEX '98 DEX '09