onic-² ec vz onico-

-onic³ [At: DN³ / E: fr -onychie] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) unghie. 3 De unghie.

onic¹ s [At: DR III, 1087 / A: nct / Pl: nct / E: nct] (Reg) Tip de lână.

ONIC- v. onico-.

-ONIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) unghie”, „de unghie”. [< fr. -onychie, cf. gr. onyx].

onico- [At: DN³ / V: onic- / E: fr onycho-, it onico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 (Referitor la) unghie. 2 De unghie. 3 Al unghiei.

ONICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) unghie”, „de unghie”, „al unghiei”. [Var. onic-. / < fr. onycho-, it. onico-, cf. gr. onyx].

-ONICHIE² elem. onic(o)-.

ONIC(O)-, -ONICHIE, -ONIX elem. „unghie”. (< fr. onych/o/-, -onychie, -onyx, cf. gr. onyx, onykhos)

-ONIX² elem. onic(o)-.

ONIC-, v. ONICO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere în unghii, produsă de o mică tumoare; ~atrofie (v. -atrofie), s. f., afecțiune caracterizată prin subțierea unghiei, care devine ondulată.

-ONICHIE „unghie”. ◊ gr. onyx, onykhos „unghie” > fr. -onychie, germ. id., engl. id. > rom. -onichie.

ONICHO-, v. ONICO-.

ONICO- (ONICHO-) „unghie, gheară”. ◊ gr. onyx, onykhos „unghie” > fr. onycho-, germ. id., engl. id. > rom. onico- și onicho-. □ ~clazie (v. -clazie), s. f., ruptură a unghiei; ~fagie (v. -fagie), s. f., tulburare caracterizată prin greșita deprindere de a-și roade unghiile; sin. onicotilomanie; ~fore (v. -for), s. n. pl., încrengătură din subregnul metazoarelor, care prezintă pe laturile corpului numeroase perechi de apendice terminate cu cîte două gheare; ~liză (v. -liză), s. f., dezlipire a unghiei de pe patul ei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a unghiilor; ~patie (v. -patie), s. f., boală localizată la unghii sau copită; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere a unghiilor în urma unor intoxicații; ~tilomanie (v. tilo-, v. -manie), s. f., onicofagie*; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a unei unghii; ~trofie (v. -trofie), s. f., proces de nutriție a unghiilor.

Onic, -a, -ă v. Ioan III C 1; D 1.