opțiuni
  • info

4 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nom1 sm [At: DN3 / V: nomă sf / Pl: ~i / E: fr nome] (Ant) La vechii greci, cântec religios pentru solist, acompaniat de citheră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică despre acel zeu și o rugăciune.

-nom2 [At: DN3 / E: fr -nome, it -nomo] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care dirijează. 2 Diriguitor. 3 Conducător.

NOM s.n. (Ant.) Cîntec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege].

-NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos].

NOM1 s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos)

-NOM2 elem. „parte, diviziune”, „termen”. (< fr. -nome, cf. gr. nome)

* nom n., pl. urĭ, ca tomurĭ, rare (vgr. nómos). Provincie în vechĭu Egipt.

nomă3 sf vz nom1 corectat(ă)

NOMO1-, -NOM, -NOMIE elem. „lege”, „care dirijează, care conduce”. (< fr. nomo-, – nomo, -nomie, cf. gr. nomos)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-NOM1 „care conduce, care dirijează, care administrează”. ◊ gr. nómos „lege, regulă” > fr. -nome, germ. -nom, it. -nomo > rom. -nom.

-NOM2 „parte, diviziune, termen”. ◊ gr. nome „diviziune, parte” > fr. -nome, germ. -nom > rom. -nom.

-NOM3 „ros, roadere”. ◊ gr. nomós „pășune” > fr. -nome, germ. -nom, engl. -nome > rom. -nom.

Intrare: nom (cântec)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural — —
vocativ singular —
plural —
nom2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nom
  • nomul
  • nomu‑
plural
  • nomi
  • nomii
genitiv-dativ singular
  • nom
  • nomului
plural
  • nomi
  • nomilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nomă
  • noma
plural
  • nome
  • nomele
genitiv-dativ singular
  • nome
  • nomei
plural
  • nome
  • nomelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nom (suf. - conducător)
sufix (I7-S)
  • nom
Intrare: nom (suf. - diviziune)
sufix (I7-S)
  • nom
Intrare: nom (suf. - roadere)
sufix (I7-S)
  • nom
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nomsubstantiv neutru

  • 1. în Antichitate Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. DN
etimologie:

nomelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. DN
etimologie:

nomelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „parte, diviziune”, „termen”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.