nazărie sf vz nazirie

nazirie sf [At: (a. 1814) URICARIUL, I, 202 / V: ~ză~ / Pl: ~ii / E: nazir + -ie] (Înv) 1 Supraveghere. 2 Pază. 3 Grijă. 4-7 Funcție de nazâr (4-7).

naziríe f. (d. nazir). Vechĭ. Funcțiunea de nazir. – Și naziret și nazaret, n., pl. urĭ și e (turc. ar. nazaret și nezaret).

NAZARIE ebr. nazar „consacrat d-nului” 1. Nazariĭa f. (Sd XVI 160); Nazarie f. (P⁵). 2. Cu apoc. Năzar, dobr. (RI XI 206); -e (Ștef); -i I., mold. (Sd XIX 89). 3. Năzărioaia, marital, s. 4. Năzăreneu (Ard II 191) sau < nazarinean. 5. Năzărica, ard. act. (Nepos). 6. Nazaret b. (D Buc), după orașul biblic.

NAZIRIE s. v. pază, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere.

nazirie s. v. PAZĂ. STRAJĂ. STRĂJUIRE. SUPRAVEGHERE. VEGHE. VEGHERE.

NAZĂRlE s. f. v. nazirie.

NAZIRIE s. f. (Învechit) Pază, supraveghere, grijă; funcția de nazîr (2). Am dat naziria aceasta asupra cinstitului și credinciosului boierul domniei mele, d-sale Mihalachi Mavrogheni (a. 1814). URICARIUL, I, 202. Îndestularea îngrijirei la această nazirie (a. 1814). ib. 206, cf. 208. Se însărcinează pe sluga înălțimei tale cu nazăria podului orașului (a. 1815). ib. v, 438. Armașul cel mare, avînd încă naziria temnițelor, MANOLACHE DRĂGHICI, ap. ȘIO II₁, 271. Sub Moruz (1802) s-a înființat și naziria de poduri, o slujbă foarte bănoasă. ȘIO II_1, 271. – Și: nazărie s. f. – Nazir + suf. -ie.