NAZIRIE s. f. (Învechit) Pază, supraveghere, grijă; funcția de nazîr (2). Am dat naziria aceasta asupra cinstitului și credinciosului boierul domniei mele, d-sale Mihalachi Mavrogheni (a. 1814). URICARIUL, I, 202. Îndestularea îngrijirei la această nazirie (a. 1814). ib. 206, cf. 208. Se însărcinează pe sluga înălțimei tale cu nazăria podului orașului (a. 1815). ib. v, 438. Armașul cel mare, avînd încă naziria temnițelor, MANOLACHE DRĂGHICI, ap. ȘIO II₁, 271. Sub Moruz (1802) s-a înființat și naziria de poduri, o slujbă foarte bănoasă. ȘIO II_1, 271. – Și: nazărie s. f. – Nazir + suf. -ie.