3 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

mulțea [At: ALR II, 3489/310 / E: cf mulțam, mulțumi] (Reg; îe) 1 i (Reg; îe) ~ lui Dumnezeu! Mulțumesc lui Dumnezeu! Si: Slavă Domnului! 2 s (Reg; îe) A da ~ lui Dumnezeu A mulțumi lui Dumnezeu.

mulți vtr [At: PSALT. 3 / Pzi: esc / E: mult] (Înv) 1-2 A (se) înmulți.

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

mulțésc, V. înmulțesc.

Ortografice DOOM

mulți pr. m. pl., f. multe (și cu valoare neutră); g.-d. pl. m. și f. multora (votul ~)

Enciclopedice

MULTEA, (Ard); Multescu, fam., act. adj. mult.

mulțea interj. (Reg., în expr.) Mulțea lui Dumnezeu! = mulțumesc lui Dumnezeu! (Subst.) A da mulțea lui Dumnezeu = a mulțumi lui Dumnezeu. – Cf. mulțumi.

Sinonime

MULȚI vb. v. crește, înmulți, mări, ridica, spori, urca.

mulți vb. v. CREȘTE. ÎNMULȚI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA.

Expresii și citate

E pluribus unum (lat. „Din mai mulți – unul”) – E motoul pe care și l-au luat dintr-un poem latin, atribuit lui Vergiliu (Moretum), Statele Unite ale Americii, dat fiind că ele s-au alcătuit din mai multe state (la început 15, iar astăzi 50). Se aplică în situații asemănătoare. LIT.

Unum pro multis (lat. „Unul pentru mulți”) – Vergiliu, Eneida (V, 815). Venera îi cere lui Neptun să-i ocrotească pe mare pe Enea și pe troienii lui. Neptun îi răspunde că Enea va călători cu bine, numai unul va fi jertfit pentru toți ceilalți (unum pro multis debitur caput). Versul se citează în sensul cum l-a și tradus Eugen Lovinescu: unul singur va plăti pentru toți. LIT.

Tezaur

MULȚEA interj. (Regional; în expr.) Mulțea lui Dumnezeu ! = mulțumesc lui Dumnezeu ! slavă Domnului ! Com. din ALEȘD-ORADEA. (Substantivat) A da mulțea lui Dumnezeu = a mulțumi lui Dumnezeu. Cf. ALR II 3 489/310. Cf. m u l ț a m, m u l ț u m i.

MULȚI vb. IV. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) înmulți, a spori, a crește (ca număr). Doamne, ce se mulțiră (î n m u l ț i r ă D) dodeitorii miei. PSALT. 3. Nu vom înceta a ruga pre Dumnezău . . . să-ți înmulțască anii măriii tale, cum mulți și anii lui Ezekiil. N. TEST. (1648), [prefață] IVr/23. Milă și pace mulțească-să voao. ib. 182r/14. Partida republicană vechie se mulțise tare. BARIȚIU, P. A. II, 6, cf. 13. – Prez. ind.: mulțesc. – V. mult.

Intrare: Multea
Multea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Multea
Intrare: mulțea
mulțea interjecție
interjecție (I10)
  • mulțea
Intrare: mulți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulți
  • mulțire
  • mulțit
  • mulțitu‑
  • mulțind
  • mulțindu‑
singular plural
  • mulțește
  • mulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțesc
(să)
  • mulțesc
  • mulțeam
  • mulții
  • mulțisem
a II-a (tu)
  • mulțești
(să)
  • mulțești
  • mulțeai
  • mulțiși
  • mulțiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțește
(să)
  • mulțească
  • mulțea
  • mulți
  • mulțise
plural I (noi)
  • mulțim
(să)
  • mulțim
  • mulțeam
  • mulțirăm
  • mulțiserăm
  • mulțisem
a II-a (voi)
  • mulțiți
(să)
  • mulțiți
  • mulțeați
  • mulțirăți
  • mulțiserăți
  • mulțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțesc
(să)
  • mulțească
  • mulțeau
  • mulți
  • mulțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)