2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă.

MÚICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă.

muică sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ici / E: cf mamă, mămucă] (Reg) 1 Mamă (1). 2 (Dov) Mamă (2). 3 Bunică.

MÚICĂ s. f. (Regional) Mamă, maică. Bătrîna zîmbi, cu sticla întinsă: păi, i-l umplu, muică. DUMITRIU, N. I. 46.

muică f. maică, în locuțiunea exclamativă: muică, Doamne! [Scurtat din mămuică].

múĭcă f. (din mămuĭcă, dim. d. mamă). Olt. Maĭcă (maĭ mult ca interj. de mirare saŭ de admirațiune: Muĭcă! Muĭcă! Ce ploaĭe!).

máĭcă f., pl. ĭ (bg. maĭka, sîrb. majka și maja, d. vsl. mati, mamă. V. matcă). Mamă (Rar). Titlu onorific dat uneĭ călugărițe: maĭca Eŭdoxia. Maĭca Domnuluĭ, mama luĭ Hristos. Interj. Maĭcă! maĭcă! Da nebun eștĭ! – Și muĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múică (reg.) s. f., g.-d. art. múicii/múichii; pl. múici

múică s. f., g.-d. art. múicii/múichii; pl. muici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÚICĂ s. v. mamă, mătușă, tanti.

muică s. v. MAMĂ. MĂTUȘĂ. TANTI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Muică
Muică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muică
Intrare: muică
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muică
  • muica
plural
  • muici
  • muicile
genitiv-dativ singular
  • muici
  • muicii
  • muichii
  • muicăi
plural
  • muici
  • muicilor
vocativ singular
  • muică
  • muico
plural
  • muicilor

muică

etimologie:

  • cf. mamă
    surse: DEX '98 DEX '09