milea sf [At: SEVASTOS, N. 154 / Pl: ? / E: ngr μηλία „măr”] (Dob) Creangă de măr plină de fructe cu care nuna joacă la nuntă nuneasca, în mijlocul horei Si: (reg) mileană.

mili¹ vr [At: MAT. FOLK. 1078 / E: milă¹] (Olt) A se milostivi (1).

mili² vti [At: REV. CRIT. III, 160 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mierli²] 1-2 (Trs; îe) A-i ~ (cuiva) ochii sau a ~ din ochi A moțăi de oboseală, de beție etc.

*milésc (mă), V. milostivesc.

MILI vb. v. îndura, milostivi.

mili vb.v. ÎNDURA. MILOSTIVI.

MILEA-VIFORÂTA, Rezervația ~ v. Penteleu.

Mile/a, -e, -ești v. Mil II 3, 4.

Mile, -a v. Mil I 2, 3.

MILEÁ s. f. (Prin Dobr.) Creangă (de măr) împodobită cu șiraguri de fructe, cu care nuna joacă la nuntă nuneasca, în mijlocul horei; (regional) mileană. În Dobrogea flăcăi și fete se adună la casa miresei și fac milea. SEVASTOS, N. 154. - Pl.: ? – Din ngr. μηλία „măr”.

MILI² vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Prin sudul Transilv., în e x p r.) A-i mili (cuiva) ochii sau a mili din ochi = a i se închide și a i se deschide cuiva ochii din cauza oboselii, a beției etc.; a moțăi. REV. CRIT. III, 160. - Prez. ind.: milesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i².

MILl¹ vb. IV. R e f l. (Olt.) A fi cuprins de milă¹; a se milostivi, a se îndura; a se înduioșa. Foarte mult se milea Și așa frate-i zicea. . . Na barda de-ți fă colnic. MAT. FOLK. 1 078, cf. CIAUȘANU, V. 179. S-a milit de mîț și l-a luat în sîn. PLOPȘOR, C. 102. Buna Precista. . . Tare râu se cruci Și de mine se mili. GR. S. VI, 101. – V. milă¹.