milea sf [At: SEVASTOS, N. 154 / Pl: ? / E: ngr μηλία „măr”] (Dob) Creangă de măr plină de fructe cu care nuna joacă la nuntă nuneasca, în mijlocul horei Si: (reg) mileană.

mili¹ vr [At: MAT. FOLK. 1078 / E: milă¹] (Olt) A se milostivi (1).

mili² vti [At: REV. CRIT. III, 160 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mierli²] 1-2 (Trs; îe) A-i ~ (cuiva) ochii sau a ~ din ochi A moțăi de oboseală, de beție etc.

*milésc (mă), V. milostivesc.

MILEA-VIFORÂTA, Rezervația ~ v. Penteleu.

Mile/a, -e, -ești v. Mil II 3, 4.

Mile, -a v. Mil I 2, 3.

MILI vb. v. îndura, milostivi.

mili vb.v. ÎNDURA. MILOSTIVI.

MILEÁ s. f. (Prin Dobr.) Creangă (de măr) împodobită cu șiraguri de fructe, cu care nuna joacă la nuntă nuneasca, în mijlocul horei; (regional) mileană. În Dobrogea flăcăi și fete se adună la casa miresei și fac milea. SEVASTOS, N. 154. - Pl.: ? – Din ngr. μηλία „măr”.

MILI² vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Prin sudul Transilv., în e x p r.) A-i mili (cuiva) ochii sau a mili din ochi = a i se închide și a i se deschide cuiva ochii din cauza oboselii, a beției etc.; a moțăi. REV. CRIT. III, 160. - Prez. ind.: milesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i².

MILl¹ vb. IV. R e f l. (Olt.) A fi cuprins de milă¹; a se milostivi, a se îndura; a se înduioșa. Foarte mult se milea Și așa frate-i zicea. . . Na barda de-ți fă colnic. MAT. FOLK. 1 078, cf. CIAUȘANU, V. 179. S-a milit de mîț și l-a luat în sîn. PLOPȘOR, C. 102. Buna Precista. . . Tare râu se cruci Și de mine se mili. GR. S. VI, 101. – V. milă¹.