milea sf [At: SEVASTOS, N. 154 / Pl: ? / E: ngr μηλία „măr”] (Dob) Creangă de măr plină de fructe cu care nuna joacă la nuntă nuneasca, în mijlocul horei Si: (reg) mileană.

MILEÁ s. f. (Prin Dobr.) Creangă (de măr) împodobită cu șiraguri de fructe, cu care nuna joacă la nuntă nuneasca, în mijlocul horei; (regional) mileană. În Dobrogea flăcăi și fete se adună la casa miresei și fac milea. SEVASTOS, N. 154. - Pl.: ? – Din ngr. μηλία „măr”.