mihoc¹ sn [At: REV. CRIT. III, 160 / Pl: ~oci / E: nct] (Trs) Motan.

MIHOC s. v. cotoi, motan, pisoi.

mihoc s. v. COTOI. MOTAN. PISOI.

mihoc, -oci, s.n. – Motan. Mihoc, nume de fam. – Et. nec. (MDA).

MIHOC, Gheorghe (1906-1981, n. Brăila), matematician român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Președinte al Academiei (1980-1981). Rector al Universității din București (1963-1968), director general al Institutului Central de Statistică (1948-1951) și al Centrului de Statistică al Acad. (1964-1975). Împreună cu O. Onicescu, este considerat creatorul școlii românești de teoria probabilităților și de statistică matematică, domenii în care a elaborat lucrări fundamentale („Tratat de statistică matematică”, în colab., „Teoria probabilităților și statistică matematică”, „Calculul probabilităților și aplicații”, „Teoria matematică în operațiile financiare”, „Programarea matematică”).

Mihoc, -el, -iu v. Mihail III 15.

MIHÓC¹ s. m. (Prin sudul Transilv.) Motan, mîț. Cf. REV. CRIT. III, 160. - Pl.: mihoci. – Etimologia necunoscută. Cf. m î t o c, m î ț o c.