meridă sf [At: (a. 1652) ap. CADE / V: mir~ / Pl: ~de / E: ngr μερίδα] (Înv) Bucățică de prescură pe care o taie preotul la proscomidie Si: (îrg) cest Vz agneț, părticică.

miridă sf vz meridă

merídă f., pl. e (ngr. merida). L. V. Părticică (din prescură).

meridă (-de), s. f. – Hostie. Ngr. μερίδα „parte” (Tiktin). Sec. XVII, înv. Cuvînt cult, fără circulație reală.

MERIDA 1. Cordillera de ~, culme muntoasă în Anzi (în NV Venezuelei), cu direcție SV-NE, alcătuită din granite, gnaisuri și șisturi cristaline. Lungime: c. 400 km; alt. max.: 5.007 m (Pico Bolivar). Pante acoperite cu păduri ecuatoriale, apoi cu stepe înalte, iar la peste 4.600 m, cu zăpezi veșnice. În partea de SV se află Teleferico Mérida, cel mai lung teleferic de persoane din lume (12,8 km), care leagă orașul M. (4), situat la cea mai mare altitudine din lume. 2. Oraș în Spania (Extremadura), pe Guadiana, la 53 km ENE de Badajos; 47,9 mii loc. (1991). Nod feroviar. Ind. metalurgică, a cimentului, a bumbacului, pielăriei și alim. Dopuri de plută. Piață agricolă. Ruine romane (amfiteatru, apeduct, arcul lui Traian, teatru). Centru turistic. Colonie romană (25 î. Hr.) sub numele de Emerita Augusta. 3. Oraș în SE Mexicului, centru ad-tiv al statului Yucatán; 349,8 mii loc. (1995). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. cimentului, tutunului, de prelucr. a pieilor, textilă, alim.; constr. mecanice. Centru comercial (zahăr, cânepă, sisal). Universitate (1624). Catedrală (sec. 16). Muzeu. Turism. Fundat în 1542. 4. Oraș în NV Venezuelei, centru ad-tiv al statului cu același nume, la 1.641 m alt.; 188,1 mil. loc. (1992). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului, alim. (conserve, ulei, cafea). Piață agricolă. Universitate (1785). Fundat în 1558. Distrus în mare parte de cutremurele din 1812 și 1894. 5. Stat în NV Venezuelei; 11,3 mii km²; 686,7 mii loc. (1995). Centru ad-tiv: Merida. Expl. forestiere. Trestie de zahăr, cereale, cacao și bumbac. Creșterea animalelor.

meridă s. f. v. miridă.

miridă, miride s. f. Fiecare dintre bucățele mici pe care preotul, când proscomidește, le scoate cu copia din prescură (în formă de triunghi) și pe care le așază pe disc în jurul agnețului pentru pomenirea Maicii Domnului (1), a sfinților (9), a episcopului local, a cârmuitorului statului și și a ctitorilor (3), firimiturile mici fiind pentru pomenirea viilor și a morților. [Var.: meridă s. f.] – Din gr. merida.

meridă s.f. (bis.; înv.) <înv.> cest¹. La proscomidie, preotul taie meride din prescură pentru euharistie.

meridă, meride, s.f. (reg.) bucățică de prescură tăiată de preot la liturghie.

MERÍDĂ s. f. (Învechit) Bucățică din prescură pe care o taie preotul la proscomidie; (învechit și regional) cest. V. p ă r t i c i c ă, a g n e ț. Cf. TDRG. Preotul. . . să . . . scoață meride, adecă proscomidie, pentru sufletul celuia ce-i plătește (a. 1652). ap. CADE. - Pl.: meride. – Și: mirídă s. f. TDRG. – Din ngr. μερίδα.