roiniță¹ sf [At: HEM, 744 / Pl: ~țe / E: bg ройница] (Pop) Stup mic pentru prins un roi nou de albine.

ROINIȚĂ¹, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi² nou. – Din scr. rojnica.

ROINIȚĂ², roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăcină, melisă (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -niță.

ROINIȚĂ¹ ~e f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnica

ROINIȚĂ² ~e f. Plantă erbacee meliferă, cu flori mici, plăcut mirositoare, cu frunze ovale, folosită în medicină. /roi + suf. ~iță

roiniță (pop.) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

roiniță (stup, plantă) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

Melissa, una dintre preotesele lui Demeter, inițiată de zeiță în misterele acesteia. Fiindcă n-a vrut să le destăinuiască și celorlalte femei, ea a fost ucisă de către ele. În amintirea ei, Demeter a făcut ca din trupul celei ucise să se nască un roi de albine.

MELISSA L., ROINIȚĂ, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni mediteraneene și în Asia Centrală, 5 specii, erbacee, perene. Flori (caliciul tubulos-campanulat, bilabiat cu 13 nervuri, corola bilabiată, labiul superior puțin boltit cu 3 dinți, cel inferior cu 2 dinți, tub îndoit, 4 stamine sub labiul superior) albe sau roșietice, în verticile, în axa frunzei. Frunze ovate, serate, aproape cordate la bază, opuse.

Melissa officinalis L. Specie care înflorește vara. Flori (buza superioară crestată la mijloc, cea inferioară trilobată, caliciul cilindric, pubescent, cu dinți scurți) albe sau lila, cîte 3-5, dispuse în verticile unilaterale, în treimea superioară a tulpinei și a ramurilor, sau în axele frunzelor, pe peduncul. Frunze opuse, pețiolate, ovoide, dentate, cele inferioare cordate la bază. Plantă perenă cu rădăcini adventive, tulpină erectă, ramificată (cca 75 cm înălțime), pubescentă cu miros plăcut de lămîie.

ROINIȚĂ s. (BOT.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătușnică, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstupeașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini.

ROINIȚĂ s. v. mătăcină.