roiniță¹ sf [At: HEM, 744 / Pl: ~țe / E: bg ройница] (Pop) Stup mic pentru prins un roi nou de albine.

ROINIȚĂ¹, roinițe, s. f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi² nou. – Din scr. rojnica.

ROINIȚĂ², roinițe, s. f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice; mătăcină, melisă (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -niță.

ROINIȚĂ¹ ~e f. pop. Stup mic portativ, cu care se prind roiurile. /<sb. rojnica

ROINIȚĂ² ~e f. Plantă erbacee meliferă, cu flori mici, plăcut mirositoare, cu frunze ovale, folosită în medicină. /roi + suf. ~iță

roiniță (pop.) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

roiniță (stup, plantă) s. f., g.-d. art. roiniței; pl. roinițe

Melissa, una dintre preotesele lui Demeter, inițiată de zeiță în misterele acesteia. Fiindcă n-a vrut să le destăinuiască și celorlalte femei, ea a fost ucisă de către ele. În amintirea ei, Demeter a făcut ca din trupul celei ucise să se nască un roi de albine.

MELISSA L., ROINIȚĂ, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni mediteraneene și în Asia Centrală, 5 specii, erbacee, perene. Flori (caliciul tubulos-campanulat, bilabiat cu 13 nervuri, corola bilabiată, labiul superior puțin boltit cu 3 dinți, cel inferior cu 2 dinți, tub îndoit, 4 stamine sub labiul superior) albe sau roșietice, în verticile, în axa frunzei. Frunze ovate, serate, aproape cordate la bază, opuse.

ROINIȚĂ s. (BOT.; Melissa officinalis) melisă, (reg.) cătușnică, lămâiță, mătăcină, motoacă, răstupeașcă, roiște, stupelniță, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, mintă-turcească, poala-Sfintei-Mării, voioșniță-de-albini.

ROINIȚĂ s. v. mătăcină.