moșițel sm vz mușețel

musăcel sm vz mușețel

mușețel sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 82 / V: moș~, moșit~, moțoșăl, (reg) musăcel, musăț~, muțăsăl / E: Mușat + -el] 1 Plantă erbacee anuală din familia compozitelor, cu frunzele divizate și cu florile grupate în capitule terminale, albe pe margini și galbene în centru, puternic parfumate, folosite în medicină pentru proprietățile lor calmante și dezinfectante Si: (reg) romaniță, mătricea (2), morună (Matricaria chamomilla). 2 (Bot; reg; îc) Moșițel-prost Plantă asemănătoare cu mușețelul (1), dar neparfumată (Matricaria inodora). 3 (Bot; îae) Romaniță puturoasă (Anthemis cotula). 4 (Bot; reg) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolium). 5 (Bot; Mun) Siminoc (Helichrysum arenarium).

MUȘEȚEL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăniță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

MUȘEȚEL ~i m. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu frunze alterne, divizate, cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în scopuri medicinale; romaniță. /mușat reg. + suf. ~el

ROMANIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate și cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în medicină; mușețel. 2) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniței] /roman + suf. ~iță

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

mușețel s. m.

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

MATRICARIA L., MUȘEȚEL, fam. Compositae. Gen originar din regiuni mediteraneene, Asia și Africa de S, cca 65 specii, erbacee, anuale sau vivace, cu sau fără miros. Flori (caliciul emisferic) pe un receptacul conic, reunite în capitule terminale, pedunculate, solitare sau uneori în corimb. Foliolele involucrului așezate în 1-2 rînduri, imbricat. Frunze alterne, cu lacinii liniar-filiiorme.

Matricaria caucasica Boiss. [syn. Chrysanthemum caucasicum (Boiss.)] Wehrh. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (radiale albe) în capitule mari, cu foliolele glabre, oblonge, cu vîrf bont și margine maronie. Fructe oblong-liniare, glabre. Frunze penate. Plantă glabră. corectat(ă)

Matricaria maritima L. [syn. M. inodora L.; Chrysanthemum inodorum L.; C. maritimum (L.) Pers.]. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (cele centrale tubuloase, galbene, cele marginale ligulate, albe) în capitule lung-pedunculate, solitare, terminale, foliolele involucrului oblonge cu vîrf bont, așezate imbricat, în mai multe rînduri. Fructele, achene nearipate. Frunze glabre, puțin cărnoase, de cîteva ori palmat-sectate, cu foliolele liniare. Tulpină (35-55 cm înălțime) dreaptă, ramificată în treimea superioară, glabră, verde-întunecat.

Matricaria oreades Boiss. [syn. Chrysanthemum oreades (Boiss.) Wehrh.]. Specie cu flori în capitule de cca 2-2,5 cm diametru, pe un peduncul 8-18 cm lungime, cu foliolele pubescente, la bază cu margine maronie-uscată. Frunze (cele de la bază pețiolate, cele tulpinale sesile) oblong-dublu-penate, cu segmente fine, liniare.

MUȘEȚEL s. v. floarea-raiului, granat, spilcuța.

MUȘEȚEL s. (BOT:; Matricaria chamomilla sau Chamomilla recutita) (pop.) romaniță, (reg.) mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, (prin Transilv.) românică.

ROMANIȚĂ s. v. granat, mușețel, spilcuță.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată v. romaniță nemirositoare; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.