15 definiții pentru Matricaria (gen de plante)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moșițel sm vz mușețel

mușețel sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 82 / V: moș~, moșit~, moțoșăl, (reg) musăcel, musăț~, muțăsăl / E: Mușat + -el] 1 Plantă erbacee anuală din familia compozitelor, cu frunzele divizate și cu florile grupate în capitule terminale, albe pe margini și galbene în centru, puternic parfumate, folosite în medicină pentru proprietățile lor calmante și dezinfectante Si: (reg) romaniță, mătricea (2), morună (Matricaria chamomilla). 2 (Bot; reg; îc) Moșițel-prost Plantă asemănătoare cu mușețelul (1), dar neparfumată (Matricaria inodora). 3 (Bot; îae) Romaniță puturoasă (Anthemis cotula). 4 (Bot; reg) Floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariifolium). 5 (Bot; Mun) Siminoc (Helichrysum arenarium).

MUȘEȚEL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla).Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăniță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

MUȘEȚEL ~i m. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu frunze alterne, divizate, cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în scopuri medicinale; romaniță. /mușat reg. + suf. ~el

ROMANIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate și cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în medicină; mușețel. 2) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniței] /roman + suf. ~iță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUȘEȚEL s. (BOT:; Matricaria chamomilla sau Chamomilla recutita) (pop.) romaniță, (reg.) mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, (prin Transilv.) românică.

MUȘEȚEL s. v. floarea-raiului, granat, spilcuța.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată v. romaniță nemirositoare; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

ROMANIȚĂ s. v. granat, mușețel, spilcuță.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MATRICARIA L., MUȘEȚEL, fam. Compositae. Gen originar din regiuni mediteraneene, Asia și Africa de S, cca 65 specii, erbacee, anuale sau vivace, cu sau fără miros. Flori (caliciul emisferic) pe un receptacul conic, reunite în capitule terminale, pedunculate, solitare sau uneori în corimb. Foliolele involucrului așezate în 1-2 rînduri, imbricat. Frunze alterne, cu lacinii liniar-filiiorme.

Intrare: Matricaria (gen de plante)
Matricaria (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Matricaria