2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRÁCĂ s. f. 1. baston noduros în formă de măciucă. 2. baston de lemn (cauciuc) folosit de forțele de poliție. (< fr. matraque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MATRACĂ antroponim grec, format după numele orașului genovez Matrega < gr. Tὰ Mάταρχα < tat. Tmutakaran, azi Taman din Crimeea. 1. Matracá neg. în T-viște (16 B III 177) și s.; – Pană (Fil.); – M. (AO X 401); – boier munt. 1800 (Sd I-II; Î Div); – Ghinea neg. (D Buc) Matracă, Panaite, 1776 din munt. (BCI XI 26). 2. Matracáua s. 3. Mătrăcaru, G. (Grd 42).

Intrare: Matracă
Matracă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Matracă
Intrare: matracă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matra
  • matraca
plural
  • matrace
  • matracele
genitiv-dativ singular
  • matrace
  • matracei
plural
  • matrace
  • matracelor
vocativ singular
plural