2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

malec sms vz melic1

melic1 s [At: DDRF / V: (4-5) malec, mal~ / E: bg малик „spiriduș”] (Reg) 1 Tulburare a minții. 2 Deprindere rea Si: nărav, patimă, viciu. 3 Nărav pe care îl au unele animale de a da din picioare, a mușca, a împunge etc. 4 Boală a vitelor și a cailor, caracterizată printr-o rană la greabăn sau prin inflamarea ganglionilor de la gât. 5-6 Rană (mică).

melic2 s [At: CV 1951, nr. 2, 36 / Pl: nct / E: nct] (Reg; șhp) 1-2 Fustă (de dimensiuni mici). 3-4 Șorț (mic).

melic (malic) n. inflamațiunea glandelor gâtlejului la cai. [Origină necunoscută].

melíc n., pl. e și urĭ (ung.?). Munt. vest. Obiceĭ, nărav: cal cu melic. Olt. Bubă cauzată de călărie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

melic s. n. – Inflamare a beregatei. – Var. malic. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. În Munt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melic, melice, s.n. (reg.) 1. obicei; nărav. 2. inflamarea glandelor de la gât la cai.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MALEC, Ivo (n. 1925), compozitor și dirijor francez de origine croată. Stabilit în Franța (1959). Prof. la Conservatorul din Paris. Creația sa realizează o sinteză între muzica electroacustică și scriitura pentru voci și instrumente tradiționale. Lucrări instrumentale, vocal-instrumentale, de teatru instrumental și electroacustice („Dodecameron”, „Actuor”, „Sigma”, „Vox vocis”).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MELÍC1 subst. (Regional) 1. Tulburare a minții. CV 1 949, nr. 8, 34, cf. com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. ♦ Deprindere rea, nărav, viciu, patimă. Cf. COMAN, GL. Are melicul băuturii. CV 1 950, nr. 4, 38. ♦ Năravul pe care îl au unele animale de a da din picioare, a mușca, a împunge etc. Cf. GRAIUL, I, 246. Vaca are melic. . . dă cu piciorul. COMAN, GL. [Boul] are melic să împungă. TOMESCU, GL., cf. com. din TURNU-MĂGURELE și din BRAN-ZĂRNEȘTI. 2. Boală a vitelor și a cailor, caracterizată printr-o rană la greabăn (DR. V, 208) sau prin inflamarea ganglionilor de la gît (DDRF, H XVI 228) ; rană (mică) (POLIZU, PAȘCA, GL.). Dacă în curgere de 30 de zile se va descoperi turba cailor, malic, nărav rău, albeață neagră. . . ap. TDRG 946, cf. CADE, DR. IV, 880, MAT. DIALECT. I, 25. - Și: (2) malíc, malée (H XVI 22) subst. – Din bg. малик „ spiriduș ”.

MELÍC2 subst. (În fostul județ Vîlcea) Fustă sau șorț mic. CV 1 951, nr. 2, 36. - PL: ? – Etimologia necunoscută.

Intrare: Malec
Malec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: melic (subst.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melic
  • melicul
  • melicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • melic
  • melicului
plural
vocativ singular
plural
malec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
melaic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)