opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

MĂRUȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.

MĂRUȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Pop.) Mărișor. – Mare1 + suf. -uț.

măruț, ~ă a [At: MARIAN, INS. 397 / Pl: ~i, ~e / E: mare1 + -uț] 1-36 (Reg; șhp) Măricel (1-36).

MĂRUȚ, -Ă, măruți, -e, adj. (Popular) Mărișor, măricel. A murit Neculai Chirilă. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VIII 188.

Ortografice DOOM

măruț (pop.) adj. m., pl. măruți; f. măruță, pl. măruțe

măruț (pop.) adj. m., pl. măruți; f. măruță, pl. măruțe

măruț adj. m., pl. măruți; f. sg. măruță, pl. măruțe

Enciclopedice

MĂRUȚĂ, George (1909-1968, n. București), actor român de teatru și film. Joc interiorizat, de mare eleganță și expresivitate scenică („Zoo” de Vercors, „Opera de trei parale” de Brecht) și în filme („Setea”, „Omul de lângă tine”, „Străinul”).

Sinonime

MĂRUȚ adj. v. măricel, mărișor.

măruț adj. v. MĂRICEL. MĂRIȘOR.

Tezaur

MĂRUȚ, -Ă adj. (Regional) 1. Măricel (1). Musca cănească e gălbie și o lecuță mai măruță decît cea de casă. MARIAN, INS. 397. Dădea zor, apucînd valizele cu mîini musculoase de luptătoare. – Ia dă-l și pe cel mai măruț. C. PETRESCU, O. R. I, 80. Frunza-n vie-i tot măruță, Badea-i cu multe drăguțe. MAT. FOLK. 811, cf. ALR i 1 209/550, 1 734/522. . 2. Măricel (2). După tunderea unui copil mama acestuia, strîngîndu-i pârul tuns. . . îl păstrează pînă ce a crescut măruț. MARIAN, NA. 418. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VII, 289, cf. A V 15. - Pl.: măruți, -e. – Mare1 + suf. -uț.

Intrare: Măruță
Măruță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măruț
măruț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măruț
  • măruțul
  • măruțu‑
  • măruță
  • măruța
plural
  • măruți
  • măruții
  • măruțe
  • măruțele
genitiv-dativ singular
  • măruț
  • măruțului
  • măruțe
  • măruței
plural
  • măruți
  • măruților
  • măruțe
  • măruțelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măruț, măruțăadjectiv

  • 1. popular Măricel, mărișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: măricel mărișor
    • format_quote A murit Neculai Chirilă. Îi rămîne nevasta cu trei băieți: cel mai măruț cît masa. SADOVEANU, O. VIII 188. DLRLC
etimologie:
  • Mare + -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.