5 definiții pentru Luchian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Luchian (Nicolae) m. actor comic de talent (1821-1893).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Luchian, Ștefan (1868-1916), mare pictor român, n. la Ștefănești, jud. Botoșani. După studii făcute la München și la Paris, s-a întors în țară, unde a fost unul dintre organizatorii expoziției artiștilor independenți. Arta sa, străbătută de o puternică emoție și de un cald umanism, reprezintă un moment de seamă în dezvoltarea picturii românești moderne. Împreună cu Constantin Artradino (1871-1954) a pictat bisericile Brezoianu din București și Sf. Alexandru din Alexandria.

LUCHIAN, Ștefan (1868-1916, n. Ștefănești, jud. Botoșani), pictor român. Studii la București, München și Paris. Întors în țară, a fost unul dintre organizatorii expoziției artiștilor independenți, manifestare de protest împotriva artei oficiale, și membru fondator al „Tinerimii artistice”. Sinteze cromatice proprii, deschizătoare de drumuri în pictura românească a sec. 20. Operele sale, executate în diverse tehnici (ulei, pastel), cuprind o tematică variată, care merge de la peisajul rustic („Fântâna de al Brebu”, „Sălciile de la Chiajna”) și citadin („Ghereta din Filantropia”) la portret („Un zugrav”, „Măriuța”, „Safta florăreasa”, „Autoportret”), compoziție („Lăutul”, „La împărțitul porumbului”) și natură statică, în care predominante sunt florile („Anemone”, „Garoafe”, „Maci”). Străbătută întotdeauna de o puternică emoție, simplă și rafinată totodată, arta lui L. reprezintă un moment de seamă în dezvoltarea picturii românești moderne. M. de onoare post-mortem al Acad. (1948).

LUCHIAN, Nicolae (1821-1893, n. Iași), actor român. A debutat în 1838, desfășurându-și activitatea la Teatrul Național din Iași. Roluri comice din repertoriul național (V. Alecsandri, Alecu Russo, M. Millo ș.a.) și străin (E. Labiche, M. Michel). A tradus „Avarul” de Molière și a adaptat alte piese.

LUCHIAN lat. Lucianus, cognomen latin din Lucius, adoptat și de greci (Tagl). 1. Luchian mon. (Isp IV1); stolnic (Sur X); -u (Tec I; Sd XVI); -a b. (Sd XVI; XXI; Mar); -a, f., mold., 1691 (DZF 211). 2. Luciani s. (16 Bl 59; IV 310). Lucianca s. 3. Cont. cu subst. plur. în formă mold. lupchi < lup: Lupchian, G., act.

Intrare: Luchian
Luchian nume propriu
nume propriu (I3)
  • Luchian