Luchian, Ștefan (1868-1916), mare pictor român, n. la Ștefănești, jud. Botoșani. După studii făcute la München și la Paris, s-a întors în țară, unde a fost unul dintre organizatorii expoziției artiștilor independenți. Arta sa, străbătută de o puternică emoție și de un cald umanism, reprezintă un moment de seamă în dezvoltarea picturii românești moderne. Împreună cu Constantin Artradino (1871-1954) a pictat bisericile Brezoianu din București și Sf. Alexandru din Alexandria.