2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOBÓNȚ, lobonți, s. m. Ostaș care lupta pentru cauza Imperiului Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și din Transilvania. [Acc. și: lóbonț] – Cf. magh. labanc.

lobo sm [At: MICU, ap. ȘA I, 230 / Pl: ~i / E: mg labanc] Ostaș care lupta pentru Imperiul Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și Transilvania.

LÓBONȚ, lobonți, s. m. Nume dat ostașilor care luptau pentru cauza Imperiului Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și din Transilvania. – Cf. magh. labanc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOBONȚ < magh. labanc „cîine”, poreclă dată de unguri pedestrimei austriace din sec. al XVIII-lea (DLR). 1. Lăbunț fam. (Vr). 2. Lobanțul, I., mold. (RI XVIII 155).

Intrare: Lobonț
Lobonț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lobonț
Intrare: lobonț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobo
  • lobonțul
  • lobonțu‑
plural
  • lobonți
  • lobonții
genitiv-dativ singular
  • lobo
  • lobonțului
plural
  • lobonți
  • lobonților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lobonț

  • 1. Ostaș care lupta pentru cauza Imperiului Habsburgic în timpul mișcării antihabsburgice din Ungaria și din Transilvania.
    surse: DEX '09

etimologie: