liabă i vz libă

liba i, sf vz libă

libă [At: KLEIN, D. 371 / V: liabă, ~ba, ~bi / A și: libă / Pl: libe / E: mg liba „gâscă”] 1-2 i (Trs; are) Strigăt cu care (se cheamă sau) se alungă gâștele ori, (pex) rațele Si: libuca (1-2), libuli (1-2), libușca (1-2), libuța (1-2). 3 i (Reg; are; îf liabă) Strigăt cu care se cheamă câinii Si: cuțu. 4 sf (Reg) Gâscă.

libi i vz libă

líba interj. – Se folosește pentru a chema gînsacii. Mag. liba „gînsac” (Bogrea, Dacor., I, 78; cf. Tiktin).

Liab/a, -ul v. Leb 2.